opinii

IN Casual stuff

Probabil că aţi urmărit scandalul zilei de ieri, în care diferiţi influenceri au criticat nişte branduri pentru că s-au asociat cu un eveniment în cadrul căruia a fost premiată o persoană pe care ei n-o agreau. Până la urmă la asta se rezumă povestea. 

Însă ce m-a uimit a fost lejeritatea cu care lumea îşi dădea cu părerea despre ce-ar fi trebuit să facă oamenii de PR care se ocupă de brandurile criticate.

Medicul Vasi Rădulescu, cel care a împins cât a putut de mult povestea asta, a zis de vreo 5 ori că e o mare gafă de PR, a dat lecţii de business pentru antreprenorii români, a analizat răspunsurile venite de la Jean Valvis şi Medicover, a estimat că nici 10 agenţii de PR nu vor putea repara reputaţia distrusă de acest scandal (ceea ce e arată cât de mult l-a luat valul ăsta social media, de fapt „scandalul” ăsta probabil că a ajuns la 200.000 de oameni şi va fi uitat până mâine dimineaţă). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ultimele săptămâni au venit cu nişte subiecte despre care s-a vorbit foarte mult, de la accidentul din Retezat până la sirene, puţuri şi taximetrişti. Ceea ce a atras automat şi gaşca nemulţumiţilor de pe internet, reuniţi în comisia de cenzură a opiniei. Îi ştiţi, ăia care se plâng că avem prea mulţi specialişti în orice. De parcă treaba asta cu opinia ar fi în ediţie limitată, aşa că nu are cum să prindă toată lumea ocazia.

Zău, au început să mă obosească ăia care subliniază că nu toată lumea se pricepe la orice. Nu, serios? Eu credeam că dacă se cheamă opinie înseamnă automat că omul ăla are un doctorat în domeniu. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aflu de la Radu că au fost întrerupte lucrările la străpungerea de pe Splaiul Independenţei în zona Ciurel. Un proprietar nemulţumit a oprit în instanţă acţiunea, dar nu despre asta e vorba. Omul a declarat pentru Hotnews:

Din punctul meu de vedere nici nu este nevoie de acest drum expres, cum îi spun ei.

Mişto, nu? Omul stă chiar lângă ştrand din câte înţeleg, la capătul Splaiului, are şosea pe 3 benzi până acasă, din punctul lui de vedere nu-i trebuie străpungere spre autostradă. E exact ce ziceam legat de interesul personal. În cazul ăsta „punctul de vedere” nici măcar nu mai are un sens abstract, ci capătă valenţe spaţiale. Omul are şosea până la poartă şi înapoi cât vede cu ochii, are cu ce să ajungă în centru. Restul oamenilor care ar trebui să treacă pe acolo? Nu ştiu, nu-mi pasă.

IN Advertising/PR

Dacă sunteţi vreun pic pasionaţi de advertising, probabil că aţi auzit zilele astea despre un nou serial al celor de la AMC – The Pitch. Din câte îmi dau seama, e un fel de „The Apprentice” axat doar pe publicitate. Cu taskuri şi două echipe care se bat să câştige clientul. Deşi pare super interesant, cel mai probabil n-o să prindă. Mad Men are un asemenea succes pentru că nu e vorba doar de perioada de aur a publicităţii, ci şi de un life-style foarte apreciat – cel al anilor ’60.

Trust me, un serial absolut bestial despre viaţa într-o agenţie de advertising din zilele noastre a avut un rating atât de slab încât a fost oprit după primul sezon. La momentul respectiv se spunea că doar angajaţii din advertising privesc respectivul show (deşi personal îl consider absolut bestial).

În schimb, dacă vreţi să vă uitaţi la ceva cu adevărat simpatic, vă recomand The Gruen Transfer, un show din Australia care a ajuns la sezonul 4.

Cât despre The Pitch, îl veţi putea urmări din 30 aprilie. Maxim vreo 2 sezoane, din punctul meu de vedere.

IN Casual stuff

Nu e ironic ca într-o piaţă în care totul se întâmplă aici şi acum să ne raportăm la lucruri care erau valabile în urmă cu minim şase luni dar acum s-au schimbat total?

Câţi dintre bloggerii pe care îi citiţi scriu la fel ca atunci când a început să vă placă de ei? De ce nu rămân oamenii înfometaţi pentru o perioadă mai lungă de timp (de bani, de succes)? De ce continuăm să citim un blog/cumpărăm un ziar/urmărim un canal TV mult timp după ce nu ne mai regăsim în acel tip de conţinut?

Şi o întâmplare petrecută de curând: un om obişnuit, total rupt de fenomenul media, se întreba care este mecanismul prin care este măsurată audienţa TV. După ce i-am explicat pe scurt m-a întrebat dacă cumva n-ar fi posibilă măsurarea prin intermediul companiilor de cablu, sau măcar dacă nu s-ar putea găsi metode mai avansate.

O semi-problemă

question_answer0
IN Casual stuff

Când am scris zilele trecute că e plină Valea Prahovei şi asta demonstrează că avem bani, am primit o grămadă de înjurături.

Păi sunt cozi în fiecare weekend pentru că nu sunt autostrăzi, bă boule!!!

Da, aşa e, nu e autostradă, e drumul ăla de o bandă pe fiecare sens. Dar să zicem că vom avea o autostradă, credeţi că va fi mai puţin aglomerat? Pe drum nu, dar în staţiuni va fi la fel, poate mai aglomerat. Asta pentru că şoseaua e doar o parte din problemă. Ajungi pe Valea Prahovei şi n-ai unde să parchezi (sau dai 3.5 lei pe oră), găseşti cu greu cazare, stai la cozi ca să urci în vârful pârtiilor.

Avem câteva staţiuni amărâte pe care le supra-populăm în fiecare an.

Dar nu, oamenii n-au bani.

Sau altfel spus: Cine nu se masturbeaza nu conteaza!

Cand n-are ce sa scrie si pe cine sa conduca la Jurnalul National, Tuca mai injura putin blogurile si oamenii care le scriu. Si cum au trecut vreo 3 luni de la ultima isprava gazetareasca a celui de-al 2-lea caracalean al tarii (primul fiind, fireste, DDD), era nevoie de putin scandal. Sau mai exact, Tuca simtea nevoia ‘sa ia atitudine‘.

Cu toate astea, nu inteleg cateva chestii. De ce uita Tuca de incidentul cu Andreea Marin si paparazzi care au pozat-o in casa? Daca Andreea Marin ar fi intreprins aceleasi activitati la domiciliu precum doamna din filmuletul invocat, situatia nu ar fi devenit similara? Ma indoiesc profund ca naivitatea il face sa creada ca nu s-ar fi publicat astfel de fotografii (vezi cazul recent Cancan – Andreea Marin topless). Si in cazul acesta, celebrul nostru vizitiu de la caruta cu prosti, n-ar fi fost nevoit sa ia atitudine fata de colegii sai jurnalisti? Nu. Pentru ca ceea ce face Tuca nu se numeste promovare de valori si condamnarea derapajelor ci atacarea unei categorii pe care presupun ca nu o intelege.

Intr-o tara in care mizeria, mojicia si pornografia ieftina sunt la loc de cinste, Tuca injura doar ce vede in jurul sau. Loveste intr-un canal de comunicare crezand ca atinge o patura sociala. Probabil ca nu intelege ca, momentan, pe bloguri nu conteaza calitatea informatiei ci viteza de reactie cu care este ea livrata.

Desigur, pe tv nu s-ar fi putut da niciodata un astfel de film, insa in asta consta internetul. Este doar un alt fel de libertate prost inteleasa.

Intr-un acces de furie formatorul de opinie din Baneasa mitraliaza o intreaga categorie de oameni pe greselile unei minoritati. Citind doar cei mai vizitati bloggeri ai tarii, Tuca emite opinii despre zeci de mii de oameni. Acuza de parca toti afghanii ar fi vinovati pentru atacul de la 11 septembrie, toti sarbii din lume au complotat pentru asasinarea lui Carol Robert de Anjou si toti nemtii au ucis evrei.

In ultimul rand, nu pricep de ce Tuca nu are c***e sa ia de guler problema si sa scrie: ‘Bai sobolanule, eu cred ca esti un onanist!’.

IN Politics

In ultimii ani viata politica a devenit mai plictisitoare ca niciodata. Daca pana acu mai era vreun nene care reusea sa schimbe placa si sa faca o impresie cat de cat buna, acum lucrurile au devenit foarte plictisitoare. Par lamentul nu voteaza nimic, aliantele sunt aproape random si se rezuma la procente din banii furati, justitia e la pamant si noi ar trebui sa votam la sfarsitu lu noiembrie? De ce? Pe cine? Orice alianta s-ar face, orice combinatii, orice multimi de x luate cate y, rezultatul va fi acelasi: unii in opozitie si fura mai lejer, altii la putere si fura la greu.

Dupa primii 6 ani de PSD s-a votat cu conventia ca astia sigur fac treaba. Au fost praf asa ca lumea a revenit la PSD. Pe urma a venit Basescu si toti l-au vazut undeva intre Popey marinarul si Printul Carol. Alianta PD-PNL ne-a dovedit in 4 ani ca se poate fura foarte bine si daca nu esti in PSD.  Acum ramane de vazut daca votam iar cu PSDu ca sa se schimbe liniile, ii alegem tot pe PDListi si speram ca s-au saturat si mai fac si ei ceva sau votam cu Becali si fugim din tara.

Indiferent de rezultat lucrurile mai raman asa cateva mandate, pana cand… pana cand noi o sa murim si chiar n-o sa ne mai intereseze.

In advertisingul romanesc se petrec niste chestii. Tot felu de miscari de rotatie. Am observat ca a devenit un trend pentru oamenii de valoare sa plece fiecare pe drumul lui. Sa luam un trecut mai recent. Intai a plecat Naumovici si si-a facut shop de creatie. Pe urma a plecat Craita Coman. Pe urma a plecat Catalin Rusu. Acum, Matasel.

Probabil imi scapa nume. Probabil sunt mai multi. Acum ceva timp, Bogdana Butnar povestea despre o tentativa esuata de antreprenoriat (din cate imi amintesc nu era ad-related).

De ce sunt oamenii atat de disperati sa devina proprii lor sefi? De ce sa te lansezi intr-un business pe care nu esti sigur ca il poti duce la capat? Nu sunt adeptul metodei „play it safe”  dar nu pricep motivele. Refuz sa cred ca oamenii de mai sus au plecat pentru bani mai multi. Si daca nu pentru bani, pentru ce?  De ce sa iti faci o agentie in care sa nu contezi in festivaluri cand poti foarte bine sa ramai intr-o agentie mare? Si sa zicem ca nu mai conteaza premiile… dar restul? Din nou.. refuz sa cred ca la 30 de ani iti deschizi un business pentru ca vrei sa dictezi regulile jocului. Din contra, ca antreprenor esti tot mai legat de propriul tau business. Timpul liber e mai limitat.

Spunea Craita Coman intr-un interviu ca nu trebuie sa ne facem toti directori de creatie. Merg pe aceeasi idee si spun ca nu trebuie ca toti marii oameni din agentii sa devina Ogilvy sau Leo Burnett.  Poate vor lucruri mai bune. Ok, nu le place publicitatea de la ora actuala. Dar in conditiile unei noi agentii oamenii sunt aceeasi. Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. Si daca nu poate fi vorba despre faima, libertate, pozitie ne intoarcem la bani. Parca nu-i vad in rolul Avarului pe niciunul din cei mai sus amintiti asa ca ma intreb… de ce sa incepi un business mic cand poti lucra intr-o agentie mare fara atributii de manager?

Iar partea cu „am simtit ca pot mai mult, am vrut sa vad daca ma descurc si pe drumul asta” n-o iau de buna. Pentru ca in primul rand e un adevarat trend, nu o dorinta ascunsa a unei personalitati indraznete, si in al doilea rand pentru ca acel „mai mult” nu ma duce decat la bani. Mi-as dori sa ma insel.

Meniu