Iar a jucat Liverpool marţea. Săptămâna trecută cu Chelsea în deplasare în UCL. 0-2, 2-2, 3-2, 3-3, 3-4, 4-4.
De data asta a fost în Premier League, acasă cu Arsenal. 0-1, 2-1, 2-3, 3-3, 3-4, 4-4.
Parcă a fost returul meciului de săptămâna trecută. De la agonie la extraz în zeci de secunde. Un egal pentru care nici nu poţi fi trist. Pentru că echipa a jucat genial…
A fost un meci incredibil în seara asta la Londra. Scor egal, Chelsea calificată şi un gust amar pentru toţi fanii lui Liverpool. La 2-0 credeam toţi, la 2-2 mai credeau doar jucătorii, la 3-2 habar n-am cine mai credea. La 3-4 aşteptam încă un gol dar n-a fost să fie.
Toată lumea face comparaţii cu fotbalul românesc şi îmi amintesc clasicul „Echipa adversă şi-a dorit mai mult victoria”. Dacă era ăsta un criteriu, Liverpool ar fi trebuit să câştige. Chiar şi cu 4-3. Pentru că în seara asta, Liverpool şi-a dorit mai mult victoria. Sau măcar de mai multe ori. Au condus de două ori, şi au sfârşit egalaţi până la absolut. În UCL este 2-2 în duelul calificărilor dintre Liverpool şi Chelsea.
Ca şi anul trecut, pierzi pe Anfield sau faci egal şi e de ajuns ca să pierzi calificarea. Dacă aş fi ţinut cu Chelsea cred că aş fi fost invidios pe dăruirea celor de la Liverpool. Walk on!
Săptămână perfectă pentru Liverpool. După ce marţi i-au făcut praf pe cei de la Real Madrid, Gerrard & co au demolat şi echipa lui ‘lex Ferguson pe Old Trafford chiar.
Să urmărim rezumatul:
Şi mi-am amintit cu ocazia asta şi un mic cântecel. Băieţii de la Oasis sunt foarte simpatici în momentul de faţă
Nu prea mai contează cine o să ia campionatul. Liverpool a umilit-o pe Manchester, a bătut-o de 2 ori şi pe ea şi pe Chelsea şi e cea mai puternică echipă din Premier League. 😀
Săptămână mişto, destul de aglomerată. Am reuşit să postez tot mai puţin dar m-am văzut cu nişte oameni şi am pregătit şi câteva chestii pentru DaAfaceri.
Cel mai important eveniment al săptămânii a fost marţi când Liverpool i-a demolat pe cei de la Real Madrid. 4-0 şi ne bucurăm sperând că astăzi o să dăm lecţii de fotbal şi pe Old Trafford.
Rezumatul, pentru cei care l-au pierdut.
Un meci frumos în comparaţie cu cel de marţi seară dintre Inter şi Manchester. Pot să spun cu mâna pe suflet că nici dacă s-ar fi terminat 1-o prin vreun accident nu mă supăram pentru că nu pe Bernabeu se decide soarta meciului.
Livepool a avut acel strop de noroc şi a arătat că şi fără Gerrard are o linie de mijloc impecabilă. Au măturat pe jos cu seria de invincibilitate a Realului. S-a văzut că în afară de Robben, n-au cu cine să joace. Chiar şi bunica îl aducea pe Cristiano Ronaldo în vară. Prietenii ştiu de ce.
E părerea mea şi o respect!
Şi melodia de seară este YNWA în varianta care se difuzează la boxe pe Anfield Road.
Din nou Liverpool – Everton. Din nou 1-1. Din nou pe Anfield. Gol de la acelaşi Stevie G, cu o pasă excepţională de la Torres!
Maare mare atenţie la pasă. Oricum, în afară de golu ăsta, n-a jucat nimeni nimic.
Campionatul românesc e o bălăcăreală generală. Şi pe lângă valize, transferuri făcute pe naşpa şi meciuri aranjate, avem şi declaraţii peste declaraţii.
Pe de altă parte, Premier League este un punct de referinţă. Calmul englezesc, bun-simţul occidental, alura de gentleman pe care o are fiecare om implicat în competiţie, de la arbitru la jucător, toate construiesc o imagine care imită foarte bine perfecţiunea.
Dar au şi ei scandalurile lor. De curând Gerrard a bătut un DJ într-o discotecă. Şi va plăti pentru asta.
Ieri, managerul lui Liverpool, Rafa Benitez a susţinut o conferinţă de presă în urma căreia sublinia comportamentul de copil răzgâiat pe care îl are Alex Ferguson, managerul lui ManUTD. Pentru că acel moş pervers se comportă de parcă ar fi în Liga I. Ba că l-a furat arbitrul, ba că nu-i convine cum joacă şi tot aşa. Iar când e avantajat nu recunoaşte asta, cum fac toţi managerii din Premier League.
La ei este pe bază de bun-simţ dar numai pentru fraieri. Şmecherii comentează, că sunt şmecheri.
De câteva zile îmi fac loc vreo 2 ore pentru lectură. Nu c-aş fi dintr-o dată chitit să iau note mari în sesiune dar am primit o carte foarte mişto. Nu mă aşteptam să aflu atâtea chestii despre Gerrard (ca de obicei, aveam impresia că ştiu tot ce e de ştiut).
Din fericire are şi poze! Îi mulţumesc pe această cale lui pinkISH din Titan şi aproape celebrei Silvia. 😀
Picture via
LE: ah, şi dacă vă intrebaţi de ce scriu numai posturi de 2 rânduri în care vă povestesc ce fac eu… opriţi-vă! V-am zis deja că sunt în vacanţă :-j Şi într-un stil bendeaccian anunţ că mâine o să-mi obosesc degetele cu un post lung despre criza în publicitate… aşa că stay tuned ;))
În sfârşit un articol mişto pe gsp. Costin Ştucan a scris într-o manieră foarte tare despre arestarea lui Gerrard şi problemele sale.
Cele mai mişto citate:
Mircea Sandu: “Am incredere in institutiile statului, dar sa nu se uite ca sportul e singurul domeniu care mai scoate tara asta in lume”.
Victor Piturca: “Se incearca din nou destabilizarea atmosferei la echipa nationala. Eu nu cred ca Gerrard a lovit!”
Dumitru Dragomir: “Sa lasam Justitia sa-si faca datoria! (…). Oricum, e un abuz al celor care ancheteaza acest caz. Astia sunt nebuni! Chiar nu-si dau seama ca fara Gerrard, nationala n-are nicio sansa sa se califice la Mondiale?!
Articolul complet e aici.
THE Stevie G. 😀
