Scrierea în sine a pământului mai e cum mai e, dar povestea! Povestea e superbă!
Advertising/PR
5 ani au trecut de când Old Spice a făcut furori cu reclama asta. Zeci de milioane de views, un mega hit la vremea respectivă, o platformă de comunicare ce a reuşit să ridice extrem de mult brandul. Asta era în 2010.
Vine 2015 şi apare clipul de mai jos. Adică o adaptare. Una cinstită, dar o practică din secolul trecut. Cred că anii ’90 îşi cam vor publicitatea înapoi.
Sunt convins că agenţia care a primit brieful ăsta a fost mega-încântată. „Ce tare! O să facem o adaptare după un spot de acum CINCI ANI!”.
A se observa şi finul twist dat de creativii români: „sunt pe un cal şi vorbesc româneşte„. Pentru că, nu-i aşa, publicul din România ştie pe dinafară reclame de acum 5 ani şi se miră că The Old Spice Guy vorbeşte româneşte.
Cum comunică autorităţile engleze cu populaţia
question_answer2 comentarii
Cam aşa:
SIGOMA este un grup de municipalităţi locale din mai multe zone ale Angliei, care luptă pentru distribuirea egală a fondurilor. Cu hashtag pe Twitter, cerând sprijinul populaţiei, cu un spot lung, oarecum stângaci realizat, dar extrem de actual. O temă care atrage atenţia şi pune în context situaţia.
Meanwhile, câteva mii de kilometri mai la est…
Nefumător la petrecerea Marlboro
question_answer7 comentarii
Acum vreo 3 săptămâni am fost sunat de o tipă care mi-a cerut o adresă şi un număr de la pantof. Am întrebat despre ce e vorba, a zis că e surpiză. Am insistat, a zis că e ceva mişto. Cum nu mă gândeam că trimite băieţii după mine pentru vreun articol nasol, i-am dat adresa şi numărul de la pantof. Am întrebat în stânga şi în dreapta, am aflat zvonuri că ar fi pentru un brand de ţigări şi că se vor trimite nişte încălţări.
Între timp am mai vorbit cu tipa care mă sunase, am întrebat iar ce brand e, că eu sunt nefumător şi n-aş avea ce face la un party pentru ţigări. M-a asigurat că o să-mi placă, dar n-a vrut să-mi zică nimic „off the record”.
Trec săptămânile, încep să apară pozele cu un Converse roşu. În jur, secretomanie totală. Aflu de la un prieten că ar fi party Marlboro, dar nu se confirmă. După ce mi-a venit şi mie Converse-ul şi am văzut numărul aplicat, m-am gândit că e vreun matching party şi mă bucuram că în sfârşit îmi găsesc jumătatea, chiar dacă ar fi însemnat să poarte 43 la pantof. Speram doar să nu fie NwRadu.
Cred că de la Indestructibila Varta n-a mai fost un teasing atât de bun în blogosferă. Oamenii şi-au dorit să ajungă la petrecerea aia, unii au încercat să intre pe pile, fără succes. A fost o chestie la care s-au respectat nişte reguli şi asta i-a dat aerul exclusivist. Vii doar cu Converse-ul la tine (cred că mi s-a adus aminte de vreo 5-6 ori). Nu îţi dăm mai multe detalii până nu ajungi acolo. Ne dai un număr valid de telefon etc. Citeşte tot articolul
Distracţia de weekend: Publicitatea românească din 2001
question_answer0
Am dat întâmplător peste emisiunea asta cu Mihaela Rădulescu. Nu că aş fi vrut să abordez subiectul, dar măcar să fiu informat. Şi după ce am urmărit-o aberând vreo 5 minute despre performanţa în televiziune am ajuns la pauza publicitară. Poezie franceză! Elite, Bonux, „Turism pentru sănătate, un program social iniţiat de Guvernul Adrian Năstase”, Galina Blanca, spoturi de pe vremea când brandurile aveau bugete să filmeze spoturi aici. Şi tot le făceau prost :))
Puţin viral nu strică
question_answer0
A trecut epoca aia în care clienţii dădeau brief de „viral” şi e foarte bine că ne-am liniştit pe tema asta. Doar că viralele alea adevărate există în continuare şi, uneori, ajută businessuri.
Eu am ratat partea cu pizza de la Oscarurile de anul trecut şi cam toată lumea oricum a vorbit despre #selfie. Mai întâi Ellen DeGeneres a zis că ar avea chef de o pizza şi a comandat. Citeşte tot articolul
https://www.youtube.com/watch?v=sr_EtMhM3fg
Cam ăsta e ritmul şi la noi. Cu singura diferenţă că marketingul se prinde de ce e cool abia în ceasul al 12-lea.
Ne vedem la PRbeta Conference 2015
question_answer0
Oltea Zambori şi Cristina Puţan se încăpăţânează să continue evenimentul de la care au pornit PRbeta Agency, chiar dacă acum au nişte clienţi pentru care comunică full-time. Ce-i drept, evenimentul merge bine şi a crescut comunitatea din Timişoara exact aşa cum era planificat încă de la început. Însă nu-s mulţi cei care ar mai avea energie şi de-o conferinţă, printre briefuri şi deadlineuri.
Anul ăsta, PRbeta Conference are loc pe 13 şi 14 mai la City Business Centre din Timişoara. Citeşte tot articolul
„Să ascundem informaţia cât mai bine”
question_answer0
![shutterstock_246199411 [Converted]](http://www.hoinaru.ro/wp-content/uploads/2015/02/shutterstock_246199411-Converted.png)
De câte ori nu vi s-a întâmplat să căutaţi informaţii pe un site aparţinând Statului Român şi să nu găsiţi ce vă trebuie? Mie mi s-a întâmplat frecvent şi mereu am zis în gând „băi, ăştia parcă au făcut special ca informaţia să fie greu de accesat!”. Guess what, în multe cazuri e posibil să fie adevărat. Şi vă spun asta după ce am analizat destul de mult problema. N-am eu o firmă care să-şi fi clădit succesul pe afaceri cu Statul, dar am mai interacţionat pe alocuri cu instituţiile din România. În plus, am mai întrebat în stânga şi în dreapta şi mi s-a confirmat că e o regulă: dacă există un document care trebuie neapărat să fie pe un site deşi funcţionarii nu-şi doresc acest lucru, el va fi îngropat în acel site. Citeşte tot articolul
Suntem la vârsta aia
question_answer4 comentarii
![shutterstock_221690995 [Converted]mic](http://www.hoinaru.ro/wp-content/uploads/2015/02/shutterstock_221690995-Convertedmic.png)
Mi-am dat seama zilele trecute că atât eu, cât şi prietenii mei, avem drept principal subiect de discuţie munca. Clientul a făcut aia, clientul a zis aia, trebuie să termin proiectul ăla, săptămâna viitoare am deadline, marţi am prezentare, de mâine pregătim un pitch etc.
Răspunsul la întrebarea „ce-ai mai făcut?” nu ţine de filmele vizionate, de restaurantele încercate sau de cărţile citite (deşi avem şi ceva timp liber). De cele mai multe ori are legătură cu ce cont am mai câştigat, cum ne-am împăcat cu brand manageriţa şi ce nervi ne-am făcut cu băieţii ăia de la design care nu pricep, frate, că trebuie să-mi dea varianta aia pe roz, chiar dacă se vede horror.
Încercând să fac puţin zoom-out şi să-mi dau seama dacă m-am înconjurat de workaholici sau pur şi simplu aşa stau lucrurile în piaţă, mi-am dat seama că avem ceva în comun. Suntem toţi la vârsta aia când eşti „îndeajuns de senior” încât să faci treburile importante bine, fără să aibă cineva emoţii că o s-o dai în bară, şi totuşi eşti „prea junior” ca să delegi şi să pleci la şedinţa cu părinţii. Citeşte tot articolul
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
