IN Filme

Ai cel mai piratat serial din istorie.
Fanii îţi cer să-l poată vedea pe net mai uşor, chiar şi contra-cost.
Există deja un concurent care pune câte un sezon întreg online şi chestia aia funcţionează.

În tot contextul ăsta, HBO se încăpăţânează să-i dea înainte cu sistemul lor şi, ca prin minune, după 4 sezoane în care n-a răsuflat nimic, se „scurg” pe net 4 episoade din serial, cu o zi înainte de lansarea noului sezon. De ce ai face asta? Ca să verifici dacă oamenilor le place să se uite cât mai repede la multe episoade? Ca să vezi dacă au timp?

Refuz să cred că pur şi simplu a scăpat. Nu dai către multă presă şi alţi colaboratori aceste episoade (şi nu unul, ci 4!) iar apoi te aştepţi ca totul să fie ok. Şi totuşi, de ce să scape tocmai acum? Era destul buzz în jurul sezonului 5…

 

IN Advertising/PR

Notă: dacă nu lucraţi în comunicare/advertising/online e posibil să nu înţelegeţi mare lucru sau să nu vă intereseze subiectul.

La începutul săptămânii, Andrei Roşca a scris pe blogul Spada că agenţia lui nu va mai participa decât la pitchuri plătite.

Azi a scris pe tema asta şi Julian Pădurariu de la agenţia Marks (ăia cu 60 de popriri în 3 ani; zău că n-am nimic cu ei, dar ies de-acolo nişte declaraţii de te doare capul). Îl jigneşte puţin pe Andrei Roşca şi dă nişte soluţii total fantasmagorice din punctul meu de vedere.

În mod normal aş fi mai degrabă de acord cu Julian decât cu Andrei. A mai fost un avânt de genul ăsta pe la sfârşitul anilor 2000, atunci Naumovici a zis câteva chestii care rămân valabile pentru advertisingul tradiţional. Găsiţi aici tot interviul, ce ne interesează e partea de la minutul 37:00, transcriu mai jos: Citeşte tot articolul

Great stuff!

question_answer0
IN Advertising/PR

Scrierea în sine a pământului mai e cum mai e, dar povestea! Povestea e superbă!

IN Web

shutterstock_250163518_small

În ultima perioadă, toată lumea îşi face un magazin online. Cred că e ilegal să ai SRL şi să n-ai shop online. Comerţul online e atât de uşor încât toată lumea îl practică. Chiar dacă majoritatea au doar nişte liste de preţuri, nu şi stocuri.

Ce mă distruge pe mine e partea aia pre-lansare, că acolo începe munca noastră de la prăvălie. Acolo, toată lumea are două cerinţe pe care le consideră foarte simple: să arate TOTUL ca la eMag sau la Booking.com şi să fie identică partea de user experience. Dacă e magazin cu produse trebuie să aibă toate filtrările posibile. Vinzi cuburi roşii? Hai să punem şi filtrare după culoare, că poate ne trebuie, şi oricum are şi eMag aşa. Da, nu contează că magazinul se cheamă cuburiroşii.ro, poate la un moment dat o să introducem şi cuburi verzi, să fim pregătiţi de pe acum. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Kinecto, agenţia de care nu s-a mai auzit nimic de câţiva ani (sunt convins că îşi văd de treabă, dar n-au mai ieşit în faţă cu nimic), a scos o chestie foarte simpatică în sprijinul diacriticelor.

Şi dacă e cu diacritice, e normal ca eu şi Daniela Petrescu să fim în primul rând, ca la un concert Freddie Mercury.

Campania în sine nu face prea multe, doar te ajută (parţial) să-ţi setezi diacriticele pe calculator, dar măcar sunt clipurile funny.

IN Casual stuff

cappadocia2_550

Prietenii de la TravelSelfie.ro (Andreea Pietroşel, Lucian Marin, fra-su şi Andrei Bicky) au pus la cale o nouă distracţie prin Turcia. După ce excursia cu Dragoş Asaftei s-a vândut în timp record, s-au gândit că trebuie descoperită bine de tot Cappadocia. Şi dacă tot vor exista nişte poze mişto făcute de Dragoş, eu o să mă concentrez pe poveşti şi detalii pe care nu le observă toată lumea.

Prin urmare, între 11 şi 16 iunie vă invit să mergeţi cu mine (şi cu echipa TravelSelfie) în Cappadocia. 6 zile în Turcia, vedem şi Istanbulul, ne plimbăm şi cu balonul. Mai ştiţi când vă ziceam eu despre imaginea copilăriei? Sincer să fiu nu mă gândeam când eram mic că o să am ocazia să merg cu balonul într-un peisaj de genul ăsta. Mie îmi ajungea pe-atunci şi un drum la Orăşelul Copiilor.

Excursia costă 550 de euro şi include drum cu Turkish Airlines, plimbarea cu balonul, cazare şi trezirea la 4 dimineaţa de vreo 3 ori 😀

Mai multe detalii despre tur găsiţi pe siteul Travel Selfie.

IN Casual stuff

Eram la semafor şi încercam să fac abstracţie de ploaie. Pic-pic, pic-pic pe parbriz, până mi-au picat ochii pe un OOH cu Simona Halep şi Dedeman. Vedeţi şi voi ce văd eu în semnătura Simonei?

Print

Nu cred că vedeţi, hai să vă ajut puţin.

frank-sinatra-signature

Ar putea fi o coincidenţă… La naiba, chiar e o coincidenţă 🙂 Dar e una mişto. „S”-ul este aproape identic, iar în unele situaţii semnătura Simonei Halep seamănă foarte bine cu cea a lui Sinatra.

IN Sunday's Media Recap

Twitter lansează Curator – un tool dedicat jurnaliştilor. Detalii.

S-a lansat NOD Makerspace, un hub creativ de dimensiuni mari dedicat celor care vor să construiască sau să proiecteze lucruri. Detalii.

eMag a lansat categoria Fashion, momentan cu 14000 de produse. Detalii.

ACR lansează teste auto cu Google Street View. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Facebook anunţă RiffHigh Quality pentru Vine, Facebook analytics for apps, Activ Efem devine Radio Tanănana, a avut loc prima ediţie #enjoyBucharest.

IN Casual stuff

Sunt un tip descurcăreţ. Mă orientez bine prin Bucureşti, mă folosesc mult de intuiţie, plus că am o memorie foarte bună, aşa că reţin uşor nume de străzi. Pe lângă asta, am avut o perioadă în care mă plimbam cu maşina prin oraş pur şi simplu ca să conduc (era 3,6 lei un litru de benzină 😛 ). Am învăţat destul de bine oraşul în toţi anii ăştia de când mă plimb singur pe străzi.

Cu toate astea, săptămâna trecută m-am învârtit vreo 20 de minute în căutarea străzii Ziduri Între Vii. Sau, mai exact, a unei jumătăţi din strada aia. Aveam o întâlnire, m-am uitat pe hartă, am luat-o pe podul ăla care face legătura dintre Doamna Ghica şi Piaţa Delfinului. Am găsit strada, am intrat, am dat de numărul 60. Game over :))

În mod normal, numerotarea unei străzi se face dinspre centru spre periferie. Deci numerele mici sunt mereu mai aproape de centru. Am mers în continuare pe stradă crezând că e vreo greşeală şi s-a numerotat invers. Am ajuns până la numărul 90 şi m-am întors.

ziduri_vii

Citeşte tot articolul

IN Filme

dece_eu_furious7

De ce eu? – unul dintre cele două filme româneşti care au făcut furori în ultima vreme, am reuşit să-l prind în cinema. Foarte bine construit, te prinde povestea. Emilian Oprea joacă bine de tot, Mişu Constantin intră perfect în rolul procurorului-şef care are grijă ca rotiţele să se învârtă şi toată lumea să fie mulţumită. La final, Tudor Giurgiu îţi dă nişte detalii care te dărâmă de tot, chiar dacă ştiai care va fi deznodământul.

Fast and Furious 7 – entertainment pur, la fel ca în precedentele 2-3 filme din franciză. Trebuie să laşi logica la intrare şi să te bucuri de spectacol. Este primul film la care s-a aplaudat după o cascadorie spectaculoasă. Repet, s-a aplaudat :)) Acţiunea te ţine lipit de scaun 2 ore şi ceva, nici nu simţi când trec toate întâmplările alea trase de păr. Finalul îi este dedicat în totalitate lui Paul Walker şi e extrem de emoţionant. Apropo de asta, oamenii de la „efecte speciale” au făcut o treabă foarte bună, sunt doar câteva momente în care realizezi că s-a intervenit pe imagine şi de fapt nu joacă el în scena respectivă.

IN Advertising/PR

5 ani au trecut de când Old Spice a făcut furori cu reclama asta. Zeci de milioane de views, un mega hit la vremea respectivă, o platformă de comunicare ce a reuşit să ridice extrem de mult brandul. Asta era în 2010.

Vine 2015 şi apare clipul de mai jos. Adică o adaptare. Una cinstită, dar o practică din secolul trecut. Cred că anii ’90 îşi cam vor publicitatea înapoi.

Sunt convins că agenţia care a primit brieful ăsta a fost mega-încântată. „Ce tare! O să facem o adaptare după un spot de acum CINCI ANI!”.

A se observa şi finul twist dat de creativii români: „sunt pe un cal şi vorbesc româneşte„. Pentru că, nu-i aşa, publicul din România ştie pe dinafară reclame de acum 5 ani şi se miră că The Old Spice Guy vorbeşte româneşte.

Meniu