IN Advertising/PR

Asta cu „punem o melodie celebră” şi salvăm jumătate din spot nu mai merge de vreo 10 ani. Şi hamsteri? Pe bune? Ca să nu mai zic de simbolistica ciudată.

IN Ideo Ideis

andi_moisescu

 

Ştiam că în august de obicei merge în concediu sau se apucă de filmat, nu credeam că reuşeşte să ajungă la Alexandria. Dar s-au aliniat planetele şi a venit, cu un rucsac în spate şi voie bună. Puştii participanţi au fost mega încântaţi şi ar fi făcut selfie-uri până dimineaţă dacă se putea. A stat vreo 20 de minute la autografe şi poze, pe urmă a pornit înapoi spre Bucureşti, unde a ajuns târziu în noapte. Şi după ce a auzit toată povestea despre începuturile Ideo Ideis, a scris-o pe blog.

A povestit cu calm, a fost atent să puncteze ce era nevoie pentru liceenii din sală, a plecat zâmbitor. Sper că Andi a reuşit să prindă puţin din senzaţia de „acasă” pe care ne-o dă Alexandria nouă, celor care facem parte din familia Ideo Ideis. Bun venit în familie! 🙂

PS: Despre festival mai multe în roundupul de ieri pe care vă invit să-l citiţi, că doar nu s-a muncit TeamComm degeaba.

IN All Sports

liverpool_anouncer

Am citit zilele trecute o poveste fabuloasă despre crainicul de pe stadionul lui Liverpool, Anfield Road. Omul tocmai a început cel de-al 44-lea sezon la microfonul stadionului. 44 de ani în care a făcut acelaşi lucru, cel puţin o dată pe săptămână (nu doar la echipa mare de băieţi, pe Anfield se joacă multe alte meciuri). E drept că nu-i decât un part-time job, dar să rămâi în aceeaşi poziţie de la 24 de ani mi se pare fabulos.

Super interesant contextul, povesteşte inclusiv că a fost coleg de liceu cu Paul McCartney şi George Harrison. Şi pe urmă a pariat cu soţia lui că s-ar descurca mai bine ca anouncher. El e cel care a dat naştere asocierii dintre You’ll never walk alone şi Liverpool. Dacă la început punea pur şi simplu topurile vremurilor, cu timpul lumea a cerut YWNA şi el a fost cel care a continuat să o pună. Până când a intrat în legendă.

IN Casual stuff

Pe ăia care iau contracte babane de la Antena 3 îi înţeleg, că au un scop precis. Prestează orice pentru suma potrivită. Dar eu am altă problemă în momentul ăsta. Oare pe oamenii ăia care nu iau nişte salarii nesimţite ce-i motivează să rămână acolo?

Am citit articolul lui Vlad şi mă tot întreb care e ideea. Ok, e competiţie pe piaţa muncii, oamenii se tem să nu-şi piardă jobul, dar se presupune că vorbim de nişte profesionişti, nişte oameni foarte capabili, care pot fără probleme să-şi găsească de muncă la orice alt post de televiziune. Că sunt o groază. Sau pur şi simplu le place acolo? E doar comoditate?

IN Ideo Ideis

ideo_acasa

A început Ideo Ideis IX. Am ajuns ieri în Alexandria şi am făcut de toate. Am filmat, am stat în şedinţe, am descărcat un camion de apă, am sortat poze, am făcut un spoof. Şi am fost atât de ocupat încât n-am reuşit să simt deloc atmosfera aia care mă vrăjise în anii trecuţi.

Pe urmă a început gala de deschidere şi am simţit cum mă izbeşte un val de energie, fix la intrarea tuturor participanţilor în sală. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Twitter introduce Promoted Video printre modalităţile de advertising. Detalii.

Facebook a mai schimbat ceva pe la raportările cross-device. Detalii.

5000 de lei amendă pentru UPC după ce au introdus automat pachetele cu LookTV. Detalii.

Încă 50 de milioane de dolari finanţare pentru BuzzFeed care plănuieşte să se extindă global. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: update pentru Messengerul FB pe Windows Phone, Social Media în România (august), s-a lansat un dicţionar enciclopedic de comunicare, Swarm pe Windows Phone.

IN Advertising/PR

shutterstock_148706063

Ştiu că la politică, fotbal şi social media se pricepe toată lumea, dar poate că din când în când ar trebui să ne aducem aminte că şi treaba asta cu reţelele de socializare ţine de o specializare anume. Ţine tot de comunicare şi de cele mai multe ori nu-i suficient să fii doar un pasionat de domeniu ca să te descurci bine, trebuie să ai şi ceva background pe aşa ceva.

Numai că lumea nu pricepe treaba asta şi apar derapaje ca aici. Am lucrat cu artişti şi ştiu că e un domeniu destul de complicat, chiar dacă aparent e uşor de gestionat. Asta pentru că „pe hârtie” e excelent să laşi artistul să posteze singur, să se apropie de public şi să ofere o experienţă reală. În practică, oamenii ăştia rămân nişte artişti, nu nişte oameni de PR. Şi te trezeşti că te loveşte veridicitatea în cap când ţi-e lumea mai dragă. Iar aici e momentul în care un consultant în comunicare trebuie să intervină.

Pentru că nu-i nimic greşit ca Alifantis sau X sau Y să fie în sinea lor alături de Antena 3. Fiecare om are motivele şi argumentele lui, de orice fel or fi ele. Problema e când ajungi să comunici asta publicului, fanilor tăi. Şi e destul de răspândită situaţia, ţin minte că am întâlnit-o la un moment dat la o instituţie de cultură din Bucureşti care chema publicul în stradă ca să-l dea jos pe Traian Băsescu. Totul pentru că directorul respectivei instituţii era implicat în politică. Ăla ar fi fost momentul în care un specialist de comunicare ar fi trebuit să spună: „povestea asta nu intră pe canalele noastre sociale, domnule director!”.

Şi e nasol că trebuie să se revolte o lume întreagă la astfel de mesaje şi la reacţiile ulteriore ca să vină cineva şi să-l înveţe cum trebuie procedat.

Foto: Social media via shutterstock

IN Teatru

conferinta_ideo

Sunt aproape 3 luni de când am intrat în familia Ideo Ideis şi habar n-am cum a trecut timpul. M-am trezit azi că mai sunt 4 zile până la festival şi că plec în curând spre Alexandria. Am făcut în lunile astea o mulţime de chestii mişto, s-a nimerit să fie fix provocarea de care aveam nevoie. Sau schimbarea. Sau elementul de noutate, puteţi să-i spuneţi cum vreţi. Cert e că am ajuns într-o echipă neobosită în care lucrurile se fac cu zâmbetul pe buze. Nici nu ştiu cine avea mai multă nevoie de cine. Eu de ei sau ei de mine.

Departamentul de comunicare (aka Team Comm) zici că funcţionează în formula asta de ani de zile, atât de bine e uns. Iar serile în care am renunţat la un serial sau la o partidă de FIFA ca să scriu un plan de comunicare sau o ştire pentru site au fost cele mai mişto. Şi chiar dacă jobul ăsta nu se încheie în nicio seară mai devreme de ora 1, parcă acumulez energie în loc de oboseală. Citeşte tot articolul

IN Muzici

Pentru că n-au mai scos un album decent de când era Toma Nicolau fotbalist, băieţii de la Paraziţii şi-au făcut un obicei destul de prost. La fiecare 6 luni se mai iau de cineva din hip-hop-ul românesc, ca să-i mai bage şi pe ei cineva în seamă. Se acumulează frustrări, se plictisesc acasă, aşa au văzut ei că se întâmplă în State şi le place să copieze… habar n-am.  Cert e că Ombladon s-a luat puţin de DOC. O săptămână mai târziu, omul i-a răspuns cu o piesă întreagă.

Meniu