IN All Sports, Casual stuff

seenow_inregistrari1

Arpad Paszkany a cumpărat drepturile de difuzare a campionatului românesc de fotbal. Mă rog, nu el, că el nu mai are nicio treabă nici cu LookTV, nici cu CFR, doar că întâmplător meciurile clujenilor se dau mereu acolo, indiferent de competiţie.

În fine, e mai puţin important cine e patronul, cert e că meciurile se văd doar pe LookTV, care a încheiat contracte cu UPC, OrangeTV şi încă câţiva cablişti mai mici. Au făcut ceea ce putem numi „schema ProTV”, adică au cerut la CNA să iasă din „must-carry” (în condiţiile în care toate posturile mici se dau cu fundul de pământ ca să intre acolo), pe urmă au cerut bani mulţi de la cablişti. RDS a rămas pe-afară momentan, încă se negociază, Romtelecom tocmai a băgat un abonament extra pentru LookTV şi dă la liber LookPlus. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Grupul de comunicare V+O anunţă lansarea agenţiei de producţie Unlimited Production. Detalii.

TwoTap, aplicaţia construită de Radu Spineanu şi Răzvan Roman a primit finanţare de 2,7 milioane de dolari. Detalii.

Facebook nu mai permite brandurilor să ceară Like-uri înainte de intrarea într-o aplicaţie. Detalii.

Pinterest introduce mesageria privată între useri. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: versiune nouă de Slingshot, şi de Vine, s-a lansat Bitdefender 2015, canalele Look intră la Romtelecom, agenţia BrandUp a lansat MarketingHUB, update pentru FB on Windows Phone, opţiune de unsubscribe în Gmail, Netflix depăşeşte HBO la venituri din abonamente.

IN Casual stuff

salate_nicolaitand

De vreo 2 săptămâni au intrat în meniu 3 noi salate la McDonald’s, luni le-au şi lansat în mod oficial. Reţetele sunt semnate de Chef Nicolai Tand, tipul ăla care a fost în juriu la ceva emisiune de la Antena 1 şi are La Cantine de Nicolai aproape de piaţa Victoriei.

Cele 3 salate sunt (de la stânga la dreapta):  Greek – cu brânză, roşii cherry şi măsline, Tuna – cu ton, porumb şi ou, Bistro – cu şuncă, brânză şi ou. Eu am încercat-o pe cea din urmă şi n-a fost rea deloc. Ba chiar s-a apropiat de cea mai bună salată pe care am mâncat-o anul ăsta, undeva în Grecia.

E drept că nu sunt în categoria oamenilor care merg la McDonald’s să mănânce salate, dar am o grămadă de prieteni care aleg asta în miez de noapte pe la vreun McDrive.

Însă cel mai interesant mi se pare modul în care fast-foodul numărul 1 din România alege să comunice. Mai întâi a fost asocierea cu Dr. Alin Popescu, acum această asociere cu un Chef cu notorietate. Tare sunt curios cum s-a modificat percepţia publicului faţă de brand şi unde vor să ajungă. Că sigur n-au cum să concureze cu Subway pe zona de fast-food healty-fresh.

IN Filme

lucy_fading

Lucy – povestea asta cu depăşirea limitelor creierului uman e foarte la modă şi a prins bine de tot, de-aia şi vorbeşte toată lumea de filmul ăsta. Cred că Luc Besson a vrut să facă un film-cult, un fel de remake/continuare pentru Fifth Element. Doar că pe alocuri a ieşit ceva pur şi simplu absurd, presărat cu anumite momente mai interesante. Toate situaţiile greu de explicat sunt rezolvate rapid, prin soluţii fantasmagorice, iar accentul e pus pe o profunzime indusă a întregului film. E drăguţ, dar n-o să ajungă film cult.

Fading Gigolo -Woody Allen nu vrea să-şi vadă de cocktailuri cu umbreluţe. Comedioară destul de lejeră, un fel de echivalent al teatrului bulevardier. Aşa, de sâmbătă seară merge. O grămadă de actori bun, cu John Turturro în frunte. Roluri corecte, poveşti de oraş, umor fin.

IN Advertising/PR

Asist constant la rulajul mare de personal care se petrece în agenţiile de comunicare de pe la noi. E un du-te – vino care nu prea se întâmplă în multe industrii. Eu am mai întâlnit situaţii de genul ăsta doar în zona serviciilor de pază şi curăţenie, dar acolo oamenii pleacă la altă firmă din 3 în 3 luni pentru 20 de lei în plus la salariu şi 2-3 bonuri de masă. Nu glumesc, e o situaţie foarte tristă.

În agenţiile de comunicare (în special în PR şi, mai nou, în digital) lucrurile stau puţin diferit. Oamenii care pleacă fie sunt slabi, nu dau randament şi sunt puşi pe liber, fie sunt buni, dar se cară singuri. Am încercat să studiez puţin categoria din urmă, pentru că eram destul de indignat cum de nu reuşesc agenţiile să-şi păstreze oamenii buni. Răspunsul rapid e că nici nu-şi doresc asta.  Citeşte tot articolul

Încă puţin

question_answer0
IN Casual stuff

Cam o lună până apare demo-ul, 23 septembrie ziua lansării oficiale 😀

Şi 10 zile până reîncepe Premier League.

IN Casual stuff

adrian_sarbu

ING România a împlinit 20 de ani de la intrarea pe piaţă. Pentru a sărbători momentul s-au gândit să facă ceva mai mult decât un party pentru angajaţi şi clienţi, aşa că au gândit Festivalul Înălţătorilor de Zmeie, un eveniment care a inclus şi o mini-şcoală de vară pe plaja Vadu.

Multe dintre temele workshopurilor s-au axat pe ecologie şi cum o integrăm în viaţa de zi cu zi. Dar au fost şi workshopuri de meşteşuguri, educaţie alternativă sau jurnalism de investigaţii. Eu am ales să asist la workshopul de antreprenoriat cultural susţinut de Tudor Giurgiu. Şi pe măsură ce fiecare participant se prezenta, îmi dădeam seama că stau alături de tinerii care produc schimbarea în ţara asta. Erau acolo oameni care au pus umărul la proiecte precum cel cu caii de la Letea, Ideo Ideis (şi nu mă refer la mine), festivalul „Luna plină”, CROS şi tot aşa. Deci nişte oameni care nu sunt doar interesaţi de domeniul antreprenoriatului cultural, ci şi fac lucrurile să se mişte.

Din câte mi-am dat seama, cam aşa era şi pe la celelalte workshopuri, publicul era cam din aceeaşi categorie. Aceea a oamenilor care împing România de la spate puţin câte puţin, care cred în schimbare şi pun umărul pentru ca aceasta să se întâmple. Un public select, o nişă a binelui care se potriveşte perfect cu profilul ING. Asta mi-a confirmat că visătorii află unii de ceilalţi şi ajung să se întâlnească chiar şi pe plaja de la Vadu.

Şi încă o chestie care s-a potrivit la fix a fost discursul lui Adrian Sârbu. Şeful Mediafax Group a venit super relaxat şi ne-a zis că putem să facem tot ce ne trece prin cap. Şi a zis-o atât de lejer şi de convins încât mulţi dintre tinerii participanţi cred că au plecat mai motivaţi de-acolo.

IN Web

Săptămâna trecută a apărut raportul Blogosfera în România – ediţia 2014, bazat pe un chestionar la care au răspuns 578 de bloggeri. Nu toţi cei importanţi, nu toţi bloggerii comerciali, dar un eşantion destul de reprezentativ, mai ales pentru anumite statistici.

Parcă e ceva mai light decât la ediţiile precedente, dar ştiu ce muncă presupune un astfel de demers şi apreciez ce au făcut Costin şi Alex.

N-o să discut partea de bani, bugetul total e sub 1 milion de euro dacă mă întrebaţi pe mine, însă a fost ceva care mi-a atras atenţia mult mai mult.

beneficii

În 2011, 34% dintre bloggerii participanţi au zis că n-au avut niciun beneficiu de pe urma blogului. Trei ani mai târziu, doar 12% mai spun că n-au avut niciun beneficiu.

Şi în contextul în care se reia constant discuţia despre cum privesc cititorii advertorialele, mi se pare că venit momentul să ne ocupăm de lucruri mai serioase. E cât se poate de clar că toată lumea în blogosferă vinde câte ceva. Fie că se vinde pe el ca să obţină un job, fie că vinde nişte servicii prin intermediul brandului personal, fie că vinde direct spaţiu publicitar, toată lumea scrie cu un scop. Cu (P) sau fără (P), blogosfera românească a ajuns într-un punct în care scrie tot mai rar doar de dragul de a scrie.

Şi nu-i deloc un lucru rău, e perfect normal în evoluţia unei pieţe, e semn de profesionalizare. Trebuie doar ca cititorul să se obişnuiască cu ideea asta şi să aibă încredere în profesionalismul celui pe care îl citeşte.

Meniu