Asist constant la rulajul mare de personal care se petrece în agenţiile de comunicare de pe la noi. E un du-te – vino care nu prea se întâmplă în multe industrii. Eu am mai întâlnit situaţii de genul ăsta doar în zona serviciilor de pază şi curăţenie, dar acolo oamenii pleacă la altă firmă din 3 în 3 luni pentru 20 de lei în plus la salariu şi 2-3 bonuri de masă. Nu glumesc, e o situaţie foarte tristă.

În agenţiile de comunicare (în special în PR şi, mai nou, în digital) lucrurile stau puţin diferit. Oamenii care pleacă fie sunt slabi, nu dau randament şi sunt puşi pe liber, fie sunt buni, dar se cară singuri. Am încercat să studiez puţin categoria din urmă, pentru că eram destul de indignat cum de nu reuşesc agenţiile să-şi păstreze oamenii buni. Răspunsul rapid e că nici nu-şi doresc asta. 

Indiferent dacă angajează juniori sau tineri cu câţiva ani de experienţă, agenţiile obişnuiesc să oprească evoluţia undeva pe la un nivel mediu. Pe modelul soldaţilor binişor pregătiţi, care fac faţă sarcinilor, dar care rămân nişte soldaţi. Şi salariul rămâne pe la 600-700 de euro, taskurile tot vin, clienţii se înmulţesc. E mişto să faci asta pe la 20 şi ceva de ani, când vrei să evoluezi, să-ţi construieşti o carieră, când n-ai responsabilităţi şi spargi tot ce produci, dar la un moment dat parcă se satură şi partenerul la care te duci acasă să vadă toate filmele singur.

Mai întâi ceri o avansare pe care nu ţi-o dă nimeni pentru că asta ar însemna şi o creştere salarială, ceea ce ar presupune un cost pe care agenţia nu vrea să-l suporte. Iar oamenii stau, îndură până nu mai pot, şi pleacă la prima oportunitate interesantă care le iese în cale.

Odată plecat, comunicatorul nostru fie se cuibăreşte într-o poziţie de multinaţională, fie ajunge la o agenţie concurentă pe un salariu puţin mai bun. Ultima variantă, cea pe care o văd tot mai des, e că oamenii pleacă unde văd cu ochii, cu gândul să ofere consultanţă pentru afaceri mici sau încep un business al lor. Fără să fie neapărat pregătiţi pentru aşa ceva, fără să aibă abilităţi antreprenoriale. Şi rezistă între 6 luni şi 1 an până când pornesc iar în căutare de job.

Cât despre agenţii, ele reiau procesul de recrutare. Nu contează că omul ăla era bun şi îşi făcea treaba mişto, găsim altul. Sau luăm un junior pe care îl creştem de la zero. La început strâmbă din nas clientul, dar până la urmă îl dăm pe brazdă.

shutterstock_125202617

 

Foto: human resources via shutterstock