in Advertising/PR

De ce nu-şi păstrează agenţiile oamenii buni?

Asist constant la rulajul mare de personal care se petrece în agenţiile de comunicare de pe la noi. E un du-te – vino care nu prea se întâmplă în multe industrii. Eu am mai întâlnit situaţii de genul ăsta doar în zona serviciilor de pază şi curăţenie, dar acolo oamenii pleacă la altă firmă din 3 în 3 luni pentru 20 de lei în plus la salariu şi 2-3 bonuri de masă. Nu glumesc, e o situaţie foarte tristă.

În agenţiile de comunicare (în special în PR şi, mai nou, în digital) lucrurile stau puţin diferit. Oamenii care pleacă fie sunt slabi, nu dau randament şi sunt puşi pe liber, fie sunt buni, dar se cară singuri. Am încercat să studiez puţin categoria din urmă, pentru că eram destul de indignat cum de nu reuşesc agenţiile să-şi păstreze oamenii buni. Răspunsul rapid e că nici nu-şi doresc asta. 

Indiferent dacă angajează juniori sau tineri cu câţiva ani de experienţă, agenţiile obişnuiesc să oprească evoluţia undeva pe la un nivel mediu. Pe modelul soldaţilor binişor pregătiţi, care fac faţă sarcinilor, dar care rămân nişte soldaţi. Şi salariul rămâne pe la 600-700 de euro, taskurile tot vin, clienţii se înmulţesc. E mişto să faci asta pe la 20 şi ceva de ani, când vrei să evoluezi, să-ţi construieşti o carieră, când n-ai responsabilităţi şi spargi tot ce produci, dar la un moment dat parcă se satură şi partenerul la care te duci acasă să vadă toate filmele singur.

Mai întâi ceri o avansare pe care nu ţi-o dă nimeni pentru că asta ar însemna şi o creştere salarială, ceea ce ar presupune un cost pe care agenţia nu vrea să-l suporte. Iar oamenii stau, îndură până nu mai pot, şi pleacă la prima oportunitate interesantă care le iese în cale.

Odată plecat, comunicatorul nostru fie se cuibăreşte într-o poziţie de multinaţională, fie ajunge la o agenţie concurentă pe un salariu puţin mai bun. Ultima variantă, cea pe care o văd tot mai des, e că oamenii pleacă unde văd cu ochii, cu gândul să ofere consultanţă pentru afaceri mici sau încep un business al lor. Fără să fie neapărat pregătiţi pentru aşa ceva, fără să aibă abilităţi antreprenoriale. Şi rezistă între 6 luni şi 1 an până când pornesc iar în căutare de job.

Cât despre agenţii, ele reiau procesul de recrutare. Nu contează că omul ăla era bun şi îşi făcea treaba mişto, găsim altul. Sau luăm un junior pe care îl creştem de la zero. La început strâmbă din nas clientul, dar până la urmă îl dăm pe brazdă.

shutterstock_125202617

 

Foto: human resources via shutterstock

7 comentarii. Leave new

  • toata lumea stie asta, nu e vorba de un fenomen paranormal.
    Pe undeva, e si justificabil: creativitatea & dorinta de munca (de a face orice si oricat dupa program ca sa inveti) sunt resurse pe care nu poti sa le storci la infinit si pe care de obicei le gasesti la tineri absolventi.

    Si cand te coci suficient de tare la minte, pleci. Si n-au de ce sa te tina, pentru ca e impotriva naturii unei agentii – care are multe responsabilitati – principala ar fi sa te califice in domeniul in care lucrezi – dar nu si sa-ti asigure un job pe viata. Nici un angajator n-ar trebui sa-ti asigure treaba asta, oricat de bun ai fi, pentru ca la un moment dat nu mai ai unde si cum sa cresti, daca nu schimbi mediul.

    Si cand te prinzi de asta, pleci. Initial in alta agentie, ca aia e industria pe care o cunosti si singurul job pe care crezi ca-l poti stapani. Apoi…apoi vezi tu, cum ti-e norocul.

    Răspunde
  • uneori, oamenii cresc mai mari decât agenția și e păcat să rămână în agenții micuțe pe clienți mici.

    Răspunde
  • E, poate nu chiar in toate agentiile se intampla la fel. 🙂

    In alta ordine de idei, cred ca de data asta si Vali are dreptate. Daca te uiti un pic la cum pornesc si cum evolueaza relatiile (dintre doi oameni, dar si dintre o organizatie si un om ce lucreaza acolo), ai sa vezi ca ele incep atunci cand cele doua parti au in comun suficiente lucruri (si sunt la niveluri relativ echivalente), insa in timp este aproape imposibil ca cele doua parti sa creasca in acelasi ritm si in aceeasi directie.

    Pur si simplu, mai devreme sau mai tarziu, ori organizatia creste prea repede si omul nu face fata, ori omul se simte tinut pe loc de ritmul de crestere din organizatie si pleaca. Si e normal ca a doua sa se intample mai des, fiindca indivizii se misca de obicei mai repede decat sistemele. Cu cat e mai mare sistemul, cu atat e mai greoi. Or oamenii misto sunt aia care cresc tot timpul.

    Ma rog, nu vreau sa para ca apar agentiile, ca si mie mi se pare grav cum se ruleaza oamenii si e clar ca acolo exista niste probleme. Pe de alta parte, cred ca vina nu e doar la managerii de agentie, ci si la ecosistem, care e deja suficient de faultat incat sa nu mai permita lumea ideala pe care ne-am dori-o cu totii. Adica pentru a face chestiile asa cum trebuie in sistemul asta, trebuie chiar sa iti doresti asta si sa faci eforturi serioase. Altfel, intri intr-un default care e cum zici tu in articol. #my2cents

    Răspunde
  • Ce zice Alex it’s a fact of life. Asa a fost, asa va fi. La noi si peste tot.

    Ce zice Vali makes sense pana la momentul in care te intrebi daca omul asta care a crescut (dupa cum singur crede) intr-o agentie mica, pe clienti mici va face fata intr-o agentie mare pe clienti mari.

    Ce zice Andrei e la fel de OK, doar ca eu as mai adauga ceva. Trebuie sa intelegem ca de cele mai multe ori ritmul de crestere al companiei e dat de niste oameni la varf, care vad lucrurile in anumit fel. Ce poate fi prea slow pentru angajat poate fi just fine pentru angajator. Sau poate acesta din urma are alte planuri. Nu cred deci ca un angajat poate creste mai mult decat o organizatie. Cele doua parti pot avea insa aspiratii diferite. Cam despre asta e vorba. O spun dupa ce am plecat acum multi ani dintr-o companie pentru ca nu se dezvolta cum voiam eu.

    Rulajul cel mai mare nu este in PR. In general rulajul e mare in domeniile in care sunt job-uri disponibile si nu sunt oameni (programare si web design in acest moment daca ma intrebati pe mine). Si sunt putin surprins de articolul lui Alex. Eu stiu oameni in PR care sunt acolo de multi ani, oameni cu vechime. Stiu oameni care au plecat (la client) dupa multi ani in aceeasi agentie. Cred ca rulajul de care vorbeste Alex e mai degraba la nivel Junior, cand cineva fie decide ca mai are de invatat si sta, fie isi cauta un loc confortabil, fie sare dupa 50 de euro in plus la salariu.

    Ce cred eu e ca noi nu suntem parte dintr-un sistem bine pus la punct. Avem o economie tanara care a trebuit sa creasca repede, chiar haotic pe alocuri. De aceea nu avem un sistem ierarhic bine pus la punct. Faptul ca ai rezultate in 2-3 ani intr-o agentie nu ar trebui sa te faca din junior senior peste noapte, cum se intampla la noi. Studiile, vechimea, rezultatele si experienta dicteaza in alte parti evolutia ierarhica. La noi se pune accent mai mult pe rezistenta si volum de munca.

    Răspunde
  • Cristi, nu ma refeream exclusiv la PR. Se intampla si in agentiile de digital acelasi lucru, chiar si prin BTL. Stiu si eu oameni care raman pe aceleasi posturi ani la rand. Multi sunt foarte rezistenti si indura „pentru companie”, altii sunt tratati ceva mai bine si pregatiti pentru a fi „unsi” in pozitii de conducere mai tarziu. In general situatia asta se intampla la cei care pornesc cu 3-4 ani experienta si mai acumuleaza 2-3 in respectiva agentie. Pe la 5-6 ani de experienta nu esti nici junior, nici senior cu acte in regula, esti undeva intre.

    Dar sunt convins ca o parte dintre acesti oameni ar putea fi pastrati cu putina bunavointa. Din ce-am observat decizia se ia din ratiuni financiare. Si poate pentru ca unele agentii s-au obisnuit sa ruleze personalul si considera a fi ceva normal.

    Răspunde
  • Cred ca aceasta dinamica a fortei de munca prezinta si avantaje (oamenii descopera intr-o perioada mai scurta de timp ce le place sa faca), insa destul de putine comparativ cu dezavantajele (nu invata sa faca nimic suficient de bine si nici nu ating nivelul de experienta sa fie productivi). Eficienta unui om intr-o agentie, junior sau senior, cred ca se obtine dupa o colaborare de minimum un an sau doi. Este greu sa decizi, mai ales ca junior, daca vrei stabilitatea oferita de lucrul intr-o companie (lansezi cel mult o propunere pe luna) vs. munca intr-o agentie unde zilnic trebuie sa aduci ceva nou pentru a tine ritmul cu asteptarile clientilor. In concluzie, zic sa pastram o nota pozitiva si sa dam crezare unui proverb chinezesc care spune ca orice schimbare este in bine 🙂

    Răspunde
  • Pentru ca agentiile nu au nevoie de oameni buni pentru ca acestia trebuie platiti bine. Asa ca salariile mici aduc cu ele oameni….. mai putini buni.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu