Puteţi să spuneţi ce vreţi, dar McCann are un talent special în a scrie studii de caz pentru campaniile pe care le face. Au făcut-o la ROM de mai multe ori, acum o dau bine şi pentru #haisămâncămîmpreună.
N-am înţeles bine treaba cu tweeturile live, eu aveam impresia că s-au montat nişte spoturi separate, nu s-a importat în timp real din feedul hashtagului de pe Twitter, dar poate că ştiam eu prost.
Mă bucur că ciorba de burtă de la Kontiki a ajuns celebră, sper să le poarte noroc 😀
Se vorbeşte neîncetat despre Roşia Montană, eu am citit articole bune aici, aici şi aici. Facebook şi Twitter sunt acaparate total de subiect. În contextul ăsta nu-mi dau seama de ce e o mare dramă că nu transmit televiziunile. Sau credeţi că politicienii n-au internet? Problema e că vă ignoră ăia, nu televiziunile. Se tot face comparaţie cu protestele din ianuarie 2012, proteste transmise live non-stop de televiziuni. Situaţiile sunt mult diferite, mai ales din punct de vedere politic. Cu liniuţă:
Ştiu că e cam tristă realitatea asta legată de agenda publică, dar puţin pragmatism ar putea să schimbe lucrurile.
Microsoft a cumpărat divizia de mobile Nokia. Detalii.
Se zvoneşte că Ringier ar fi cumpărat GSP de la Intact, momentan nimic oficial. Detalii.
Yahoo are un logo nou care arată cam ca în anii ’90. Detalii.
Google va numi următorul sistem de operare pentru Android „KitKat”. Detalii.
Verizon Communications cumpără 45% din Verizon Wireless de la Vodafone Group pentru 130 de miliarde $. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: s-a relansat eJobs, RDS a cumpărat Fastlink, eMag vinde mâncare pentru animale, GMP a câştigat un premiu pentru campania cu cei din Pro, LinkedIn introduce secţiunea de voluntariat, Facebook a amânat iar lansarea adurilor video, Samsung a lansat un ceas.
E prima oară când văd butonul ăsta lângă clasicele Like, Share, Comment. După „Semnează Petiţia” probabil că vor urma „cumpără jocul”, „cumpără melodia” şi „Click AICI” (pentru cei din presă 😀 ).
We’re the Millers – N-am mai râs de mult timp la o comedie cum am râs la ăsta. Ceva mai multe poante decât pe trailer, Jennifer Aniston bună de tot, câteva faze cam dubioase. Eram convins că o să plec dezamăgit după ce-am văzut primele 15 minute, până la urmă a fost o surpriză plăcută. Recomand cu căldură, până şi blooperurile de la final sunt mişto.
2 Guns – Ceva acţiune cu Denzel Washington şi Mark Wahlberg n-are cum să fie naşpa. Deşi pe alocuri o mai ia pe arătură, filmul e foarte tare, cu bătăi bune, femei bune şi traficanţi răi. Denzel şi Mark Wahlberg fac o pereche bună. De văzut la cinema pe un ecran mare, imaginea e mişto şi merită.
Săptămâna asta s-a dat startul la înscrieri pentru a treia ediţie a Premiilor Superscrieri – non-ficţiuni care schimbă lumea. Dacă în primăvară m-am jucat şi eu cu Superscrierea Cititorilor şi am descoperit nişte texte mişto, acum e competiţia aia „pe bune”, Pulitzerul românesc.
Înscrierile se fac până pe 30 septembrie, însă în prima săptămână e gratuit. Adică până pe 9 septembrie puteţi să vă înscrieţi fără să plătiţi taxă, după data asta se va percepe o taxă de 10 lei. Nu e mare lucru, cred că s-a introdus pentru a filtra înscrierile la mişto.
Superjuriul e aici, detalii despre concurs găsiţi aici. Superscrierea anului câştigă 1000 de euro, se vor acorda 4 Premii I în valoare de 500 de euro fiecare, plus alte câteva premii. Foarte important e că se adună branduri în jurul acestei iniţiative, branduri care pot susţine financiar concursul.
Azi am ascultat fără să vreau o discuţie între două domnişoare despre ceva cuplu destrămat. „Vaaaai, X s-a despărţit de Y? Păi cum, că erau aşa fericiţi împreună„. Şi au continuat o vreme în direcţia asta.
Da, e extrem de logic, asta fac oamenii când sunt fericiţi împreună şi se iubesc: aleg să se despartă.
Chiar nu-mi mai aduc aminte ultima oară când am văzut o campanie românească mişto pe print. Cred că sunt cel puţin 2-3 ani de-atunci. JAZZ Communication, agenţia lui Vali Suciu (ex-Odyssey), semnează campania Muzica întâlneşte Tehnologia, realizată pentru colaborarea dintre Grand Cinema Digiplex şi Festivalul Enescu.
Vizualul e excepţional, simplu, de impact. Când vezi prin oraş câte un outdoor cu imaginea asta e imposibil să nu te opreşti şi să vezi despre ce e vorba. Mă duce cu gândul puţin la Omul bicentenar.
M-au apostrofat mai mulţi prieteni pentru că am ales să comentez de pe margine şi la protestele astea în loc să merg în piaţă şi să văd care e situaţia. Mi-au zis că şi în ianuarie am asistat pasiv la revoluţia care se petrecea sub ochii mei. Am fost acuzat că fac parte din marea masă lipsită de reacţie, care aşteaptă ca altcineva să producă schimbarea în locul lor.
Din nefericire ăsta e păcatul în care pică mulţi activişti: concluziile pripite. Dacă nu eşti cu noi, dacă nu ieşi cu noi în stradă, înseamnă că eşti împotriva noastră, înseamnă că îi laşi pe EI să câştige. De parcă lumea s-ar împărţi între oameni care ies în stradă şi ignoranţi.
Ca exerciţiu de democraţie mi se pare un lucru excelent că se iese în stradă. Nu sunt de acord cu blocarea bulevardelor, în ideea în care libertatea unor oameni n-ar trebui să îngrădească libertatea (de deplasare, în cazul ăsta) altor oameni, dar e bine că avem din nou curajul să ieşim în stradă. De la a doua venire a minerilor, acum 20 de ani, s-a pierdut obişnuinţa maselor de a ieşi spontan în piaţa publică şi a-şi spune nemulţumirile. Cumva, Iliescu şi minerii lui ne-au luat conceptul de agora şi l-am recuperat abia după 20 de ani.
Aşa că aş ieşi în stradă dacă m-aş identifica cu cauza, dar până acum nu s-a întâmplat asta. Şi nici nu-mi doresc să ies în stradă doar pentru a vedea ce se întâmplă acolo. Am trecut în ianuarie 2012 de vreo 2 ori, mi-am făcut o idee. Mulţi dintre prietenii mei de pe Facebook au susţinut ideea asta: mergem ca să vedem cu ochii noştri ce se întâmplă. Fără să-şi dea seama că ei se întâmplă. E imposibil de stabilit câţi merg acolo din convingere (Cătălin e unul din ei) şi câţi merg acolo ca să se convingă, dar ştiu că cei din urmă sunt destui.
Şi aş mai ieşi în stradă dacă aş crede că se poate schimba ceva. Dar nu cred asta, aşa că aleg să produc schimbarea în alte feluri. Aleg să merg la vot şi să mă gândesc foarte bine când votez, aleg să nu mai distrug mediul, aleg să mă îndrept cu paşi mici spre un bine comun. Poate că nu e soluţia corectă, dar sigur e una dintre soluţii, deci nu-mi mai spuneţi că stau cu mâinile în sân.
