Cred că dacă ne-am strădui puţin am putea să transformăm onlineul românesc într-un loc mai bun. Şi am putea face asta convingându-i pe oamenii căpoşi să admită că au greşit atunci când o dau în bară. Ar fi un prim pas spre normalitate.
Dilemă domestică
question_answer9 comentarii
IN Casual stuff
Acum vreo două luni s-au mutat nişte vecini noi în apartamentul vecin, un cuplu de tineri destul de simpatici. La prima vedere foarte liniştiţi, într-o zi au anunţat toţi vecinii că vor organiza un mic party de casă nouă şi că s-ar putea să dea muzica ceva mai tare, dar că se vor opri când încep orele de linişte. Ceva de vis din punctul meu de vedere, mai ales că în restul timpului pare că ies în oraş destul de des şi se întorc noaptea.
Numai că acum câteva zile m-am trezit într-un mare scandal. Şi era 1 jumate noaptea, mă culcasem doar de vreo două ore. Prima oară am crezut că e scandal la mine în casă, doar că eram singur. Pe urmă m-am trezit, m-am dezmeticit puţin şi mi-am dat seama că asist, prin perete, la o dispută conjugală. Dar de-aia nasoală, cum n-am avut în viaţa mea şi sper să nu am niciodată, cu înjurături, ţipete şi plâns. După vreo 5 minute disputa s-a mutat pe holul de la intrare, eu urmăream totul pe vizor ca un spion pensionar. Tipul tocmai ieşit din duş a îmbrâncit-o de două ori pe prietena lui, i-a descuiat o uşă suplimentară aflată la capătul holului şi a dat-o afară.
După vreo jumătate de oră cred că tipa s-a întors şi s-au împăcat, dar episodul mi-a rămas în cap. Pe moment n-am reacţionat, deşi de obicei primul instinct pe care îl am e să sun la Poliţie. Pe urmă încerc să intervin, măcar de la distanţă. Doar că de data asta n-am schiţat niciun gest şi ulterior mi-am făcut procese de conştiinţă. Nu-mi dau seama exact nici acum dacă era cazul să intervin sau să chem poliţia. Teoretic n-au fost decât câteva îmbrânceli, dar tot agresiune e şi putea să fie mai rău.
Ce-aţi fi făcut în locul meu? Sunaţi la Poliţie? Deschideaţi uşa să-i calmaţi? Sau ignoraţi episodul pe principiul că fiecare trebuie să-şi vadă de treaba lui?
Sunday’s Media Recap
question_answer0
Steve Ballmer a demisionat din poziţia de CEO al Microsoft. Detalii.
Adrian Sârbu a demisionat din poziţia de CEO al CME. Detalii aici, aici şi aici.
Google negociază cu NFL pentru a transmite meciurile pe Youtube. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: aplicaţia de mobil a Youtube are multitasking, Yahoo pare să-şi revină.
Brand awareness şi top of mind
question_answer5 comentarii
Citind articolul ăsta mi-am adus aminte de discuţiile purtate cu un brand manager cu care am lucrat la un moment dat. Omul investise foarte mulţi bani în outdoor, avea billboarduri pe la Romană, pe la Universitate, cumpărase spaţiu publicitar pe stadioane şi era transmis în Liga I, avea şi nişte bannere pe GSP şi alte câteva siteuri mari. Fără nicio campanie specială, în cele mai multe cazuri cu numele brandurilor şi cu ce se ocupau ele: vopseluri şi lacuri. Pentru mine nu avea niciun sens să dai o grămadă de bani doar pentru expunere, el şi-a explicat alegerea în felul următor: „Vreau să fi auzit lumea de mine când vor merge în magazine să-şi cumpere vopsea şi lac„.
Totul era completat de o promovare agresivă la raft, dar trebuia să pregătească consumatorii, să nu le prezinte în magazin un brand total necunoscut. Practic, îşi cumpărase un loc în mintea potenţialilor consumatori, nu vindea neapărat ceva. Iar visul lui era să ajungă top of mind pe categoria de vopsea, adică lumea să se gândească în primul rând la brandul lui când e întrebată de o marcă de vopsea.
Şi apropo de:
“oamenii care au bani de Range Rover nu răspund pe Facebook la întrebări idioate”
nu e vorba doar despre ei. E vorba şi de cei care la un moment dat vor avea bani să-şi ia maşina respectivă, peste 10-15 ani, oameni cărora trebuie să le cultivi afinitatea pentru un brand. Pentru că vor începe să strângă bani din tinereţe şi la un moment dat vor avea destui încât să-şi satisfacă acest capriciu.
În plus, mai vorbim şi despre oamenii care nu-şi permit maşina dar au prieteni cu bani pe care îi pot convinge: „frateeeee, ai văzut noul Range Rover? eşti cel mai fraier dacă nu-ţi iei!”. Eu, de exemplu, sunt un sărac cu Renault, dar prietenii mei au GLK, Passat CC şi aşa mai departe.
Morala: nu orice efort de comunicare e musai să se transforme într-o vânzare imediată. Câteodată vrei pur şi simplu să ajungi cel mai dorit produs din categoria ta.
M-a prins Dots
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Apărut săptămâna trecută pe Android, Dots e deja un fenomen printre utilizatorii de iOs, cu 5 milioane de descărcări şi 1 miliard de jocuri desfăşurate. Pe Android a sărit de 500.000 de descărcări şi se îndreaptă spre milion.
E extrem de simplu, trebuie să conectezi bulinele de aceeaşi culoare pe verticală sau orizontală, totul într-un minut (sau în limita a 30 de mutări). Nişte tips and tricks pe blogul lor.
PS: Nu mă înjuraţi prea tare dacă deveniţi dependenţi 😛
Cât mai e până la Ideo Ideis IX?
question_answer0
Un festival cât o îmbrăţişare. Aşa e Ideo Ideis. Îl trăieşti din plin alături de mulţi oameni şi până să-ţi dai seama că se întâmplă deja s-a terminat. Rămân în urmă prieteni noi, legături consolidate, cupluri şi despărţiri. Totul se reportează pentru anul următor, când cei mai mulţi participanţi vor reveni la Alexandria, fie că trupa lor e sau nu înscrisă în competiţie. Citeşte tot articolul
Un spot decent şi o direcţie
question_answer5 comentarii
Cred că e cel mai decent spot realizat de o instituţie a statului în ultimii ani. Nu e vreo mare victorie pentru comunicarea instituţională, dar măcar nu mai e un produs comunicaţional foarte penibil, cum sunt alea cu cetăţeanul european care are drepturi.
Dar altă idee mi se pare mai interesantă: din spotul ăsta eu înţeleg că profesorii n-au salarii mari şi nici n-o să se schimbe asta prea curând, aşa că măcar să ne obişnuim cu ideea şi să fim demni. Oare asta e direcţia în care merge guvernarea USL? Un fel de „bă, nu vă mărim salariile, dar am făcut un spot care să vă încurajeze să nu mai luaţi şpagă” 😀
În rest, cam teatrală doamna Maia şi cam prea prezentă pe sticlă în ultima vreme. Mai întâi ne-a vândut cafea, pe urmă ne-a dat aurul, acum refuză şpagă.
Povara echipelor mari
question_answer1 comentariu
IN All Sports
Odată la câteva sezoane Steaua ajunge să ducă povara echipelor mari din Vest. Suporterii se obişnuiesc cu victoriile şi încep să le considere ceva normal, aşteaptă spectacol de la fiecare meci, victoriile la limită se încheie într-un cor de fluierături.
„O echipă mare trebuie să câştige toate meciurile”, aşa gândeşte suporterul stelist. Victoriile cu Ceahlăul îl plictisesc, uşor-uşor începe să vină pe stadion numai la partidele din cupele europene şi la meciurile foarte importante. Asta până când echipa va începe să pice în clasament, victoriile nu vor mai fi o normă şi fiecare meci va fi câştigat cu greu.
Atunci un 2-1 cu Ceahlăul va cântări mult mai mult.
EVZ vrea să ridice paywall
question_answer8 comentarii
IN Casual stuff
Să începem cu o pauză de râs.
Ok, acum vă rog să vă amintiţi când aţi citit ultima oară un articol bun pe EVZ.ro. Eu m-am gândit aseară, am căutat şi prin History în browser şi am găsit vreo 2 articole pe care le-am accesat în ultimele luni. Nu articole mişto pe care să le dau mai departe, pur şi simplu nişte linkuri pe care am dat click!
Articolul apărut pe paginademedia e o resursă foarte mişto de fun. Începând cu declaraţia Simonei Ionescu, redactorul şef al ziarului, care se plânge că ajung prea puţine ziare la oameni şi lumea se bate pe ele. Da, sunt convins că lumea plânge pe la colţuri după Evenimentul Zilei. Mare grijă în caz că v-aţi cumpărat unul dimineaţă, sunt foarte mari şansele să fiţi jefuiţi!
Pe urmă e întreaga argumentaţie care stă la baza paywallului: ziarul face foarte puţini bani şi o duce greu. Dacă The Sun a ridicat paywall pentru că avea conţinut mult video din Premier League şi simţea nevoia să scoată bani cu materialele exclusive, EVZ nu modifică nimic la conţinut (care nu e strălucit) şi cere bani pe el.
Mai mult, din articol ai impresia că abonamentul online va costa 8 euro pe lună + TVA. Ceea ce ar fi enorm, ţinând cont că The Sun percepe o taxă de 8 lire (cam 9 euro jumate) şi oferă rezumate şi goluri din Premier League, oferte de genul „free pass la Odeon IMAX pentru toată familia” ‘+ conţinut. Căutând mai multe informaţii pe net am concluzionat că e vorba de adonamentul pentru print, momentan nu există o ofertă pentru articolele ce vor fi trecute sub paywall.
Teoretic e corect raţionamentul de tipul „taxăm pentru conţinutul online din respect pentru cei care dau bani pe ediţia print”, dar trebuie făcută şi asta cu cap. GSP a ales să publice anumite articole în print pentru a încuraja creşterea vânzărilor. Dacă tu îmi dai oricum articolele pe net după câteva zile, chiar şi contra cost, de ce să mai cumpăr ziarul? Şi de ce le mai zice „exclusiv print” dacă nu vor fi exclusiv în print? Chiar nu înţelegem sensul unui termen?
Paywallul EVZ pare a fi un fiasco total încă dinainte de lansare şi, din păcate, nu va salva din punct de vedere financiar publicaţia. Probabil că o s-o mai ducă aşa 1 an şi pe urmă intră în colaps.
Ideo Ideis: Paşi mici
question_answer1 comentariu
Vineri seară am ajuns din nou la Alexandria pentru o nouă porţie de energie de la cei 200 de tineri participanţi iubitori de teatru. Chiar mă întreba un prieten: „Cum, şi voi vă duceţi acolo ca să vă hrăniţi cu energia puştilor ălora?” – „Da. Exact asta facem.”.
Gala de închidere a festivalului a fost o explozie de bucurie atât pentru participanţi cât şi pentru organizatori. Casa de Cultură din Alexandria era plină-plină, s-a stat pe scări şi în picioare, pe margine. S-a aplaudat minute în şir, toată lumea era cu zâmbetul pe buze. Chiar dacă au fost doar câţiva premianţi, toată lumea a câştigat. E un clişeu, dar aici chiar aşa a fost, pentru că Ideo Ideis nu e despre competiţie, ci despre prietenie, experienţa acumulată, exerciţiu, dezvoltare personală şi auto-cunoaştere. Citeşte tot articolul
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
