“Ads and sponsored stories for News Feed that originate from Pages may not include images with more than 20% text.”
De aici.
Cu alte cuvinte: tu îmi dai bani să-ţi promovezi brandul, dar nu-l promova şi tu chiar aşa nesimţit, că se supără utilizatorii.
Dacă nici acum nu ne prindem că Zuckerberg şi ai lui sunt total depăşiţi de situaţie, nu ştiu ce semn ne-ar fi de folos.
ProTV, Acasă, ProCinema şi Sport.ro se văd live prin voyo.ro. Detalii.
Aplicaţia Facebook Page Manager este disponibilă şi pentru Android, momentan doar în câteva ţări. Detalii.
Canalele PRO au ieşit de pe Dolce începând cu 3 ianuarie. În locul lor au fost băgate HBO şi HBO Comedy. Detalii.
Facebook a introdus posibilitatea trimiterii mesajelor audio prin aplicaţia Messenger. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: audienţa Discovery s-a dus în jos după ieşirea de pe RCS, hashtag a fost cuvântul anului 2012, Al-Jazeera TV a cumpărat un post din SUA pentru a-l transforma în Al-Jazeera America, Lenovo îşi împarte business-ul în două.
Ne mirăm că televiziunea a ajuns un circ ieftin, o „borâtură”, o mizerie, o mitocănie continuă şi mai apoi suspinăm resemnaţi dându-ne seama că toate aceste programe au ceva audienţă şi un public care le digeră fără probleme? N-ar mai trebui să fim aşa surprinşi. Asta am semănat, a venit vremea să culegem.
Capatos, CancanTV, WowBiz, Măruţă, mizeria aia cu Simona Gherghe, tabloidele de pe KanalD cu Oana Roman şi Clejanii nu sunt emisiuni vizionate de bătrâni, mai ales că primele 3 se difuzează noaptea, când vârsta a 3-a e la somn de ore bune. Principalii devoratori ai acestor mitocănii sunt oameni maturi, care erau în creştere atunci când s-au sădit primele mizerii în presă şi în televiziunile româneşti.
Primele telenovele, fata de la pagina 5, manelele devenite mainstream, Vacanţa Mare, apriţia OTV, întâile ţâţe pe TV şi o grămadă de alte forme de sub-cultură. Toate au fost plantate şi îngrijite cu atenţie de nişte oameni care au vrut să facă bani. Şi au reuşit, ratingurile crescând până la cer, cu preţul unor amenzi tot mai dese venite de la CNA şi al pervertirii ireversibile a publicului.
Ce-ar putea să le placă celor care în adolescenţă urmăreau cu sfinţenie OTV şi Vacanţa Mare şi Înger Sălbatic? Sau fetelor care visau să fie fata de la pagina 5? Patapievici? Cioran? Tarantino?
Anna Karenina – o distribuţie foarte bună, care promitea extrem de mult. Din păcate e o viziune dubioasă a poveştii ruseşti. Acţiunea e imaginată pe o scenă de teatru şi asta răpeşte foarte mult din fastul care completează întâmplările. O realizare minimalistă, de parcă ar fi dat o grămadă de bani pe costume şi n-au mai avut şi pentru decoruri. Şi mai e o mică problemă, Keira Knightley joacă bine, însă nu e de o frumuseţe strălucitoare. Parcă nu reuşeşte să întruchipeze o divă din înalta societate rusească.
Playing for keeps – comedioară cu Gerard Butler, Uma Thurman, Jessica Biel şi Catherine Zeta-Jones. Butler este un fost fotbalist scoţian care a eşuat în mai multe afaceri şi se duce în SUA unde trăiesc fosta soţie şi copilul lui. Ajunge să antreneze echipa de fotbal în care joacă fiul său şi de-aici filmul devine o varză. Câteva momente ce se vor a fi comice, puţină dramă, nişte romantism, tot felul de personaje ciudate. Vizionabil doar cu prietena de mână.
2008, 2009, 2010, 2011. Cele mai sugestive fotografii făcute cu telefonul anul trecut. Ca o tendinţă destul de nesănătoasă, am căzut şi eu în patima fotografiatului. Oricum, se vede foarte clar cât de mult s-a îndreptat atenţia tuturor către contentul foto, mai ales în ultimii 2 ani.
Ianuarie
Prima zăpadă serioasă şi prima repriză de lopătat. Tot atunci am fost să #dămzăpada. Citeşte tot articolul
Acum câţiva ani mi-am propus să nu mă mai prindă niciodată Anul Nou în Bucureşti, aproape orice alternativă fiind mai bună decât o paranghelie de final de an în capitală. N-am reuşit să mă ţin de promisiune, aşa că anul ăsta (sau anul trecut, cum vreţi să-i spuneţi) mi-am amintit cât de mişto e Revelionul în Bucureşti.
Dacă nu vrei să îngheţi la -5 grade în vreo piaţă, variante sunt: într-un restaurant, la club sau la cineva acasă. Dacă alegi restaurantul vei avea parte de compania multor burtoşi plictisiţi cu neveste care tocmai şi-au făcut permanent în cap şi care aşteaptă miezul nopţii doar pentru a gusta friptura. La club îţi iei porţia binemeritată de fum (de data asta înnobilat cu fum de trabuc, pentru că se găseşte un necunoscător care să epateze) şi sandvişuri cu salam de Sibiu şi caşcaval. Citeşte tot articolul
Una dintre primele abordări creative din publicitatea românească, un suflu nou şi probabil prima replică memorabilă. Era 1998 şi tocmai se introduceau cartelele prepay. Au urmat o grămadă de reclame memorabile pentru Connex.
În 2012 oamenii de business din România au învăţat o nouă expresie: a se contracta. Acum piaţa dintr-un anumit domeniu nu mai scade, ci se contractează. Nu dă bine să vorbeşti de scăderi, celălalt termen pare mult mai lejer.
Numai că dicţionarul zice altceva:
CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la… ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de…, a se îmbolnăvi de…, a lua o boală… II.1. Tranz. și refl. A(se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
Deci despre corpuri poţi spune că se contractă. Nu e ceva abstract, nu e valabil pentru economie, nu e un termen de business.
Doar că atunci când spui că piaţa scade înseamnă lucruri nasoale, înseamnă că cineva pierde bani, concedieri, maşini mai ieftine, rate neplătite etc. Când zici că piaţa „se contractă” vrei să dai senzaţia că lucrurile sunt sub control şi că fiecare trebuie să mai strângă cureaua puţin. Dar nu e aşa.
Rezoluţiile, obiectivele şi toate poveştile alea pe care ni se spunem la început de an despre cum vom fi mai buni sunt baliverne. N-o să devii mai bun peste noapte (ce diferenţă majoră e între 31 decembrie şi 1 ianuarie?), aşa cum nici n-o să slăbeşti 20 de kg, n-o să-ţi găseşti jumătatea în vreo sală de cinema în prima zi a anului şi nici n-o să avansezi dacă munceşti mai mult în ianuarie.
Schimbările se produc în timp şi stabilirea unor obiective la început de an nu face decât să pună presiune. Trece anul şi n-ai slăbit cât trebuia, n-ai găsit femeia vieţii tale, n-ai avansat deloc în carieră. Martie, Paştele, vacanţa de vară, septembrie, ce faceţi de revelion şi gata. S-a dus altul.
Ce poţi să faci e să-ţi propui lucruri începând cu 17 martie. Sau cu 21 iulie. Şi mai apoi chiar să faci paşii ăia mici de care e nevoie.
Într-un final m-a prins şi pe mine serialul ăsta pe care îl laudă toată lumea, astfel încât am văzut primul sezon în vreo 2 zile. Recomand cu căldură, chiar dacă mor o grămadă de oameni mai repede decât te-ai aştepta.
Un singur gând după vizionare: dacă ar fi existat bugete pentru realizarea unui seria după Fraţii Jderi, era super hit.
Destul de greu an. Mai ales pe ultimul sfert, când s-a adunat oboseala şi am început să scad ritmul. Plin de călătorii a fost 2012, în 2013 sper să-mi aleg mai cu atenţie drumeţiile. Nu că nu m-aş fi simţit bine pe unde am fost, dar în anul care a trecut am învăţat că se vor bea multe sticle cu vin pe lumea asta fără să fiu eu prezent.
În zilele care urmează o să revin cu mai multe despre 2012, inclusiv reclamele favorite şi retrospectiva foto.
Vă doresc să fiţi iubiţi în 2013 şi să aveţi chef de muncă. Mult. Va fi nevoie. Citeşte tot articolul
