Probabil ştiţi deja că aşteptam de mult să-mi schimb telefonul. Căutam ceva ce nu prea se găseşte pe piaţă, un telefon care să aibă Android, să fie şi cu tastatură fizică, şi cu touchscreen, şi nici să nu aibă slide. Complicat. Ştiam că HTC ChaCha e ce îmi trebuie mie, am aşteptat cu nerăbdare ziua în care s-a lansat oficial. Iar după o săptămână pot să spun că vom rămâne împreună, până când moartea bateriei ne va despărţi.
Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre cum s-a schimbat piaţa de comunicare faţă de momentul în care am dat noi cu nasul de industrie. Toată gaşca veche din publicitate se plânge de lipsa tinerelor speranţe. Naumovici zice că nu vine nimeni din spate. Nici n-ar avea cum. Ăştia micii nu mai au repere. #Pevremeamea erau o grămadă de modele demne de urmat. E ca în fotbal, dacă vreţi. Toţi puştii vor să fie ca Hagi, deşi majoritatea abia dacă au văzut câteva meciuri la televizor. Asta pentru că în momentul de faţă nu sunt repere.
Sunt atâţia oameni care după ce au ajuns la maturitate s-au apucat de chestii mai importante. Uitaţi-vă la cei care câştigă Lei la Cannes an de an. Nu sunt nişte tinerei hipsteri. În general sunt oameni cu experienţă, oameni peste 35 de ani. Edward Boches nu s-a apucat de altceva când a ajuns la 50 de ani. Nu, a continuat, chiar dacă făcea de 30 de ani publicitate în una dintre cele mai mari agenţii din SUA.
Uitaţi-vă la noi: Bogdana s-a apucat de interneţi deşi era probabil cel mai bun strategic planner din ţară, Mătăşel şi-a făcut o agenţie mică, dar care e a lui. Ştefan Stroe s-a apucat de consultanţă, Ema Prişcă a plecat din agenţie, Andrei Cohn s-a făcut regizor şi a ales să-şi dezvolte latura artistică, Boţan se plimbă între McCann Europe şi Bucureşti, Naumovici s-a apucat de cântat şi exemplele pot continua.
O generaţie care creşte fără modele n-o să poată avea performanţe. Pentru că băieţii care ies acum în faţă sunt non stop la Gaia şi Fratelli. Iar publicitatea nu se face în cluburi. Sau cel puţin aşa era ultima oară când am verificat.
Pe lângă prezentări, IE Summer Camp 2011 a însemnat şi distracţie, networking şi poveşti despre interneţi. Din motive de oboseală cronică şi muncă, n-am reuşit să beau berea cu DeCe? dar nu-mi fac griji, s-au ocupat Nihasa şi NwRadu de întâmpinare şi trataţii.
Iar joi am plecat într-un offroad cu 7 maşini venite de la Bucureşti special ca să plimbe bloggerii. Am nimerit în Mitsubishiul din imagine alături de Denisuca şi DeCe?. Cu complicitatea jurnalistului DeCe?, am început să aflăm tot felul de lucruri de la şoferul nostru, Peştele. Drumul ne-a dus până la Lăcăuţi, la staţia meteorologică aflată la 1776 de metri, însă vreme de 4 ore am aflat o grămadă de lucruri interesante. Citeşte tot articolul
În cadrul interviurilor realizate de Friends împreună cu Decât o Revistă, au apărut două clipuri cu Bogdan Naumovici. De văzut şi dat mai departe. Toate interviurile FFFF sunt aici.
Creativitate, frate
Am participat în urmă cu ceva timp la o acţiune UNICEF într-o comunitate de la graniţa cu Bulgaria. Am scris atunci despre modul în care aleg să ajute cei de la Unicef, o viziune pe termen lung menită să salveze viitorul copiilor şi, implicit, al nostru.
Săptămâna trecută Unicef România a lansat o nouă campanie de strângere de fonduri, de data aceasta cu obiective la nivel global: ajutorarea copiilor din Africa bolnavi de malarie. Sigur, un alt subiect care nu ne place, aşa cum nu ne plăcea nici să ştim de sărăcia în care se zbat o mulţime de români. Dar rezolvarea este atât de simplă…
În Africa malaria ucide câte un copil la fiecare 30 de secunde. Probabil ştiţi, malaria e provocată de înţepătura unui ţânţar. O plasă tratată cu substanţe chimice costă 7,5 dolari. Spitalele sunt puţine, ambulanţe aproape deloc, iar întregul sistem contribuie la situaţia dezastruoasă.
Încă o dată, Unicef vine cu o soluţie de prevenire, mult mai eficientă şi mai ieftină. Puteţi dona 22, 10 sau 32 de lei ( sume care reprezintă o plasă de ţânţari, un tratament sau o plasă, un tratament şi un test de malarie). Sunt nişte sume mici, care pot face diferenţa.
Şi ca să vă simţiti mai aproape de subiect, vă recomand un film excepţional al lui Radu Mihăileanu – Va, vis et deviens, tot despre copiii din Africa.
Multe amănunte găsiţi pe pagina de Facebook, o echipă a Unicef România fiind în Angola pentru a transmite informaţii şi fotografii de la faţa locului. Ceva detalii sunt şi pe siteul SustineUnicef.ro. Donează acum.
Vineri şi sâmbătă am ajuns la Bestfest, în amintirea vremurilor în care participam constant la concerte. Ştiam că o să fie mişto atmosfera de festival încă de când s-a anunţat locul de desfăşurare, dar nu prea m-au entuziasmat trupele. Cam slăbuţ, practic doar Mika era un nume „mare”, restul erau artişti pe diferite nişe. Nu săriţi, Pendulum şi Skunk Anansie nu sunt trupe mari.
Lăsând la o parte distanţa enormă pe care o aveam de parcurs până în Tunari (22 de km pe cel mai scurt traseu din faţa blocului meu), au mai fost ceva hibe. Line-upul s-a dovedit a fi slab chiar şi la nivel de trupe româneşti. OCS, Şuie, Sarmalele Reci şi Coma. În rest copii.
Bâlciul. Era un contrast atât de puternic între ce se întâmpla în spaţiul de festival şi ce era în zona amenajată pentru tiribombele alea, încât părea să fie din alt film. În rest ştiţi, fete frumoase, băieţi frumoşi, mici, pepeni, struguri, gagicuţe frumoase.
Localnicii. Primăria din Tunari a aranjat un deal frumos cu Emagic astfel încât minoritatea naţională a intrat doar cu buletinul, cum se făceau creditele la Altex pe vremuri. Mai ştiţi de Altex? Zău că vreau binele localnicilor din Tunari, vreau să se culturalizeze şi ei, dar sunt convins că Lamb, Coma şi House of Pain nu sunt pe lista lor de preferinţe muzicale.
Lumina. Care era ca în „La Steaua” lui Eminescu – azi o vedem şi nu e. Am înţeles că parcarea era un câmp, mi-ar fi plăcut să avem nişte numere, măcar nişte puncte de reper pentru rândurile alea, dar nu insist. Măcar să fi avut lumină. Ştiu, curentul e scump, dar parcă e mai greu să mergi prin toate gropile dacă nu vezi chiar nimic.
Per total atmosfera a fost foarte mişto şi cu câteva trupe mai bune chiar ar fi fost o experienţă interesantă. Pentru anul viitor propun să păstrăm locul, să scăpăm de intrarea cu buletinul, să lăsăm în afară bâlciul şi să aducem şi muzică la acest festival. Dacă se poate 😀 Că mi-a părut tare rău că n-am avut ce face sâmbătă seara în afară de Mika.
Şi în încheiere vă mai las cu un exemplu de la Peninsula 2009: pe scena mare era NIN, un recital EX-TRA-OR-DI-NAR. Foarte multă lume. Pe o altă scenă cânta Parov Stelar. Concomitent. Era şi acolo plin. Ce-i drept, scena de la Parov era mai mică, dar câteva mii de oameni tot erau.
De vreo două luni am început să am probleme cu Google Chrome. Poate sunt mai mult de două luni, însă atunci am conştientizat eu că nu mai sunt mulţumit „ca pe vremuri”. Şi gândindu-mă la problema asta a browserelor, mi-am dat seama că nu doar performanţele lor s-au schimbat, ci şi aşteptările noastre de la un browser.
Eu când am început să stau pe net foloseam o fereastră din care plecam după ce citeam ce aveam nevoie. După un timp am trecut pe Firefox şi am început să folosesc 5-6 taburi concomitent. Iar după asta am trecut pe Chrome, acum vreo 3 ani (cred). Am ajuns astăzi să ţin deschise vreo 30-40 de taburi concomitent. Într-o singură fereastră, evident. Citeşte tot articolul
Facebrands Pro este aproape de lansare iar câţiva bloggeri (printre care şi eu) au primit conturi de test. Detalii pe Refresh.
HTC ChaCha (telefonul cu buton de Facebook) s-a lansat oficial în România, la Orange, marţi. Am avut ocazia să primesc un telefon în teste şi voi reveni cu un review. În SUA numele e HTC Status, iar în Spania e HTC ChaChaCha.
Google a anunţat săptămâna aceasta lansarea Google Maps Navigation, un soft pe care am avut ocazia sa-l testez deja zilele trecute, când încercam să ajung la Bestfest. Detalii.
Miercuri se lansa Google+, reţeaua socială de la Google. Presupusul Facebook killer. Detalii aici şi aici.
După o agonie de câţiva ani buni, MySpace a fost vândut de Rupert Murdoch. Unor băieţi, printre care se numără şi Justin Timberlake. Ştirea a fost (evident!) că Iustin a cumpărat MySpace. Cu 35 de milioane de dolari. După ce Murdoch îl cumpărase cu 500. De milioane.
Tot săptămâna asta s-a vândut şi GoDaddy. Suma ajunge la 2.25 miliarde de dolari (sau cum ar zice jurnaliştii români, bilioane). Detalii.
Statul New York a aprobat căsătoria între cupluri homosexuale. Mai interesant este că votul a stârnit un interes atât de mare, încât a fost transmis Live Video. Detalii.
În alte ştiri pe scurt: Costin a plecat de la IBU (fix când mă dădeam bine pe lângă el ca să mă pună şef peste toate favicoanele din trust =(( ), Mediafax Group a relansat flaps.ro (serviciu de rezervări bilete de avion), Facebook va lansa un chat video împreună cu Skype, se zvoneşte că Google o să cumpere Hulu, Gmail are şi el un look nou, la fel şi searchul sau calendarul.
Nu se știe sigur, nu s-au întors foarte mulți oameni. Dintre cei care au plecat, mulți încă sunt pe câmp, încearcă să găsească un drum spre șosea. Orice șosea.
Treci peste 7 mări, 7 țări și 7 poduri hobanate începute de Băsescu, terminate de Oprescu, mergi până la capătul lumii, faci dreapta, mai mergi preț de câțiva kilometri, cât să-ți treacă cheful de orice festival, mai mergi puțin, faci stânga, mai mergi o vreme, cât să-ți amintești că line-up-ul nu e așa mișto, și într-un final ajungi la un drum neasfaltat.
Și de acolo nu mai ai de mers decât o veșnicie printre mașini parcate pe marginea drumului care parcă ar fi un râu Styx al mașinilor. Cât ai zice Luceafărul (toată poezia) ai ajuns la zona de parcare.
Acu serios, n-au găsit un loc care să fie măcar lângă București? Că Tunari e mai degrabă lângă Ploiești parcă. Și dacă tot n-au găsit, nu puteau să pună niște indicatoare, măcar prin împrejurimi? La Peninsula, acum 2 ani, era plin de indicatoare în tot orașul (sigur, vorbim de Târgu Mureș, dar măcar în Tunari pune-mi indicatoare).
De vreo 3 zile, de când am primit telefonul pe care îl aştept (parcă) de o viaţă întreagă, tot butonez şi încerc să descopăr cum e cu Androidul. Am ajuns însă la concluzia că n-ai ce să faci fără recomandări de la PowerUseri. Aşa că vă solicit ajutorul ca să facem o listă de aplicaţii must-have pentru orice utilizator de Android aflat la început.
Momentan mi-am descărcat Advanced Task Killer (tnx Nihasa), aplicaţia nativă de Twitter , Flashlight şi aplicaţia Redescoperă România 😀 Altceva? Mă interesează în special chestii legate de usabilitate, nu joculeţe şi artificii.
