Am mai zis că n-am deloc încredere în diversele iniţiative civice. Sunt convins că se vor extinde, dar niciuna nu va reuşi să schimbe lucrurile de fond. Nu vor schimba modul de gândire şi atitudinea românilor. Totuşi, cred că am putea schimba imaginea României printr-o iniţiativă de genul ăsta. Suntem în plină mediacracy iar social media începe să devină trend setter. Vorbeam aseară cu Ciubotaru despre coolness-ul pe care e construit brandul „Decât o revistă” (ajunsă la numărul 3, lansat aseară la Cărtureşti). De coolness beneficiază şi Lecturi Urbane şi Let’s Do It Romania. Şi nu e un lucru rău. E ok ca unii oameni să participe la anumite acţiuni doar pentru că e cool, cât timp devin endorseri ai evenimentului pentru cunoscuţii lor.

Cred că asta ar fi soluţia şi pentu promovarea brandului de ţară. Adică asta e direcţia din care trebuie să pornească lucrurile pentru ca aşa ceva să meargă. Fără bugete de media, fără creaţie pe contracte de milioane de euro. De la o gaşcă de oameni, pe facebook. Iar în viitor aşa vor merge lucrurile. De la mic la mare, de la implicare maximă a câtorva oameni la molipsirea altor subiecţi. Let’s do it Romania, Lecturi Urbane, Decât o revistă sunt câteva exemple.

Posturile pe săptămâna asta nu s-au copt încă. Le mai ţin o vreme în draft. Ce să-i faci, sunt diacritice proaste, de import. Cât timp le aşteptaţi puteţi să luaţi un loc pe canapea. Sau să reveniţi mai încolo. Oricum, nu sunaţi la uşă. Ies eu din când în când…

Ţi-o iei.

Mai întâi am avut parte de nişte parodii în loc de anumite cursuri iar după asta ne-au luat la mişto cu examenul de licenţă. Şi când faci asta, când susţii mediocritatea la nivelul corpului profesoral, când păstrezi nişte norme de evaluare total stupide, îţi primeşti răsplata. Adică studenţii te taxează. Da, ăia care n-au avut curaj să-ţi spună în faţă că vor schimbări.

Şi de mulţi ce am luat licenţa anul ăsta, la masterele CRP s-au înscris ceva peste 30 de oameni. 100 de licenţiaţi, 30 de candidaţi la master pe 120 de locuri. Dar nu, n-are sens să fie un examen uşor, sau măcar o corectură normală. Lasă, să fie puţini studenţi licenţiaţi, mai puţini la master, să se reducă posturile şi să ne dea pe noi afară, că asta merităm dacă suntem bătuţi în cap.

La marele master de publicitate cică s-au înscris 3-4 ameţiţi de la noi din an. Pe 55 de locuri. Şi în rest din afară. Dar sunt eu căpos, nu sunt profesorii de vină.

Secţia aia de comunicare o să se autodistrugă încet dar sigur. Merită asta.

O scurtă recapitulare a subiectului „De ce să nu dăm admitere la secţia de comunicare de la Litere” aici, aici, aici şi aici.

Pe pile.

Acum mulţi ani am citit cartea Andreei Esca şi am reţinut o singură chestie interesantă. Vedeta de la Pro povesteşte ce-a învăţat la CNN şi prima regulă pe care le-au spus-o cei de acolo: If it bleeds, it leads. În traducere: dacă e cu sânge, trebuie să fie la început. Asta li s-a predat la CNN, una dintre cele mai serioase televiziuni din lume. Când spun CNN adaug din start nişte atribute pozitive. Multe. Dar uite că până şi ei recomandă începerea jurnalelor cu sânge.

Iar „sângele nostru latin”, „spiritul slav” sau „firea războinică moştenită de la Ştefan şi Mihai Viteazul” (şi alte căcaturi pe care le folosim drept pretext pentru toate dereglările comportamentale ale acestui popor) ne-au făcut să ajungem la ştiri numai cu sânge. La înmormântări în direct, în prime time, pe posturi cu acoperire  naţională şi chiar lideri pe tronsonul orar.

Deci după ce Esca a fost la CNN şi a învăţat că „If it bleeds, it leads”, informaţia s-a propagat ca telefonul fără fir şi fiecare a întins coarda încă puţin.

Eu sunt curios dacă pe CNN e la fel. Că pe BBC sigur nu e. Aşa că timp de o săptămână o să încerc să mă uit cât mai mult la CNN, să văd cum tratează băieţii ăştia subiectele. Şi o să revin cu câteva concluzii pe tema asta.