IN Casual stuff

Am ajuns ieri seară pe Ghencea. Dincolo de atmosfera mişto, dincolo de stadionul plin (aşa cum nu l-am mai văzut de la Steaua – AS Roma), dincolo de cântecele galeriei, erau tipele venite la meci. La tribuna a 2-a, la peluze, dar mai ales la tribuna 1.

Şi e mişto să vezi tipe la meci. Ce tipă nu şi-ar dori să audă „Muie Dinamo” răsunând din piepturile a 20.000 de bărbaţi?

Dar aseară, ca de obicei, am observat tot felul de domnişoare care veniseră la meci ca la teatru. Şi mă gândesc să le facem un instructaj ca să nu avem probleme la intrarea pe stadion. Aseară iar am auzit-o p-aia cu „e prima oară când vin la stadion, ce vreţi să fac?”.

  • iubita mea, când vii la stadion, în primul rând nu vii pe tocuri. Nu vii pe tocuri şi nici in fustă. Adidaşi, maxim sandale. Pantaloni.
  • nu stai să te machiezi ore întregi. Da, sunt câteva zeci de mii de bărbaţi, 22 dintre ei au o groază de bani, dar nu te ia nimeni acolo. Toţi am venit pentru fotbal.
  • dacă tot suntem acolo, hai să vorbim şi de geantă. de care te poţi lipsi. Dacă eşti la meci nu îţi trebuie nici conturul de buze, nici fardurile, nici rujul, nici parfumul ăla mic pe care îl ţii în geantă. nu îţi trebuie mai nimic din ce ai tu în geantă. încearcă să n-o iei cu tine la stadion. Nu de alta, dar altfel s-ar putea să vedem meciul la televizor.
  • da, las-o pe tanti aia să te controleze. aşa se face pe stadioane. ca să nu arunce lumea cu chestii pe teren.
  • odată aşezaţi la locurile noastre nu te apuca să mă întrebi cu voce tare ce echipe joacă. dă prost, mai ales pentru mine. iar după ce începe meciul nu mă întreba care sunt ăia cu care trebuie să ţinem. înţeleg că ţie îţi par foarte feminine întrebările astea, dar păstrează-le pentru televizor.
  • dacă nu înţelegi nimic din meci, te rog nu-mi spune că te-ai plictisit. încearcă să pari preocupată.

Dacă femeile ar respecta măcar lucrurile astea de mai sus, lumea ar fi un loc mai bun.

IN All Sports

Sau cel puţin aşa zice Spike.

Nu vreau să plictisesc tipele cu fotbal, aşa că o luăm economic:

94 de milioane de euro a costat transferul lui Cristiano Ronaldo la Real

1.2 milioane de tricouri cu Cristiano Ronaldo s-au vândut în 8 luni numai în Madrid

102 milioane de euro a încasat Realul pe tricourile astea. Excluzând taxele de producţie, rezultă că şi-au recuperat banii pe CR9 numai din Madrid. Restul e profit.

0 euro a costat-o pe Shalke 04 transferul lui Raul.

100.000 de tricouri cu Raul s-au vândut în Germania în ultimele 5 zile.

8.5 milioane de euro are Shalke profit din tricouri.

2 goluri a marcat Raul la meciul amical cu Bayern, dintre care unul cu un lob superb.

4 antrenamente a făcut C. Ronaldo până să se accidenteze la începerea pregătirilor cu Mourinho.

Alte sute de milioane de euro va încasa Real după ce Cristiano Ronaldo va primi numărul 7, pe care îl purta Raul.

Totuşi, legenda lui Real a plecat după 16 ani la echipa botezată Raul Madrid.

Pentru toate celelalte există Mastercard.

IN Filme

Cu o zi întârziere, că ieri n-am avut net vreo oră şi fix în ora aia trebuia să scriu.

Mai pleacă o gagică (Ellen DeGeneres) de la American Idol, lumea zice că o să fie din ce în ce mai naşpa showul. Too bad.

Jeniffer Grey (Baby din Dirty Dancing) o să apară în House. Nimănui nu-i pasă ce-o să joace, dar toţi ne amintim de Baby.

Boardwalk Empire se anunţă cel mai interesant debut al anului. Produs de Scorsese, noul serial de pe HBO prezintă anii de prohibiţie în Atlantic City. Gangsteri, alcool şi pistoale. Debutează pe 19 septembrie.

Tot pe HBO, din 2011 o să vedem şi Game of Thrones, un serial care se desfăşoară undeva în Evul Mediu. Nu sunt aşa multe detalii, abia a apărut primul teaser, dar toată lumea e entuziasmată.

Iar cel de-al treilea debut aşteptat pe HBO este Luck, un serial despre pariuri hipice (sau curse cu cai, dacă vreţi) cu Dustin Hoffman, Dennis Farina şi Nick Nolte.

IN Caterinci

Brandul de ţăran

Nu mă promovez cum ar trebui. Sunt prea puţin incisiv, dau prea puţine linkuri la blogul meu, n-am nici taguri. La nivel de promovare, sunt un blogger destul de reţinut. Aşa că m-am gândit să-mi refac imaginea, brandul hoinaru să vină cu ceva nou.

Am apelat la prietenii de la BecMedia pentru un logo total nou, redesenat complet faţă de vechiul meu logo. Rezultatul lor (plătit pe bani grei, vă asigur) este mai sus.

Să vă explic totuşi care e treaba cu logoul asta:

Frunza: Partea verde poate fi interpretată ca o formă de relief. Totuşi, nu este. Cele 3 tăieturi reprezintă media de 3 posturi pe zi la care am ajuns in ultima vreme. Poate fi interpretată ca o stilizare a ultimei luni de trafic în  Google Analitycs, cu mai puţin trafic la început, cu suişuri şi coborâşuri. Diferenţa de nuanţă stânga-dreapta poate să semnifice conţinutul care se umple de sens în posturile mai recente. Este un simbol al spiritului meu amabil şi pur.

Rămurica: Albastrul este inspirat din tema blogului meu, sau din culorile echipei mele de suflet, Steaua Bucureşti. Poate fi interpretat la nivel simbolic drept stilizarea evoluţiei mele în Zelist. Se observă o uşoară ridicare iar apoi un declin care totuşi dă speranţă. Partea albastră promovează excelent câteva categorii de pe blogul meu: Arhanghelii, Casual Stuff, Contraste.

Logotipul: Caracterele imită un scris de mână (unul foarte urât, dar interesant). Totul denotă personalitate, o personalitate puternică, dar prietenoasă. Un font de o originalitate pronunţată, aşa cum este şi blogul meu. Am ales aceste forme deoarece exprimă exact ceea ce vreau de la viaţă: uneori curbe, alteori colţuri.

Izotipul: Frunza reprezintă stilizat activităţile mele din ultima vreme: tăiatul frunzei la câini, cântatul la frunză şi bineînţeles umblatul creanga (printr-o extensie a stilizării – observaţi cum se îngroaşă crenguţa albastră).

Culorile: Gama de culori am încercat să fie cât mai vastă. Am ales câteva culori vii, aşa cum am văzut şi la alte logouri. Ele reprezintă spiritul meu vesel, dispoziţia la efort şi spiritul aventurier. Cu acel punct pe i de culoare portocalie, culoarea portocalei desfăcute, aşa cum am numit-o, se subliniază faptul că posturile mele pun mereu punctul pe i.

Cam asta ar fi… sper să vă placă, pentru că toţi cei 14 oameni de la BecMedia au muncit din greu ca să ajungă la acest rezultat. Vă mulţumesc şi pe această cale.

PS: Read this şi superba prezentare aici. Via Petreanu, via Brăduţ.

Bine pa.

question_answer0
IN Casual stuff

Adică să ne vedem şi de treburi.

De când am terminat facultatea şi n-am luat licenţa, am fost în vacanţă. O vacanţă care m-a relaxat şi m-a omorât, puţin câte puţin.

M-a relaxat pentru că o lună jumate am fost blogger, am participat la o grămadă de evenimente faine şi dimineaţa m-am trezit doar cu o problemă în cap: ce să mai scriu azi pe blog?

M-a omorât pentru că eu nu sunt obişnuit să stau. Nu sunt obişnuit să nu fac nimic perioade lungi de timp. Nu prea ştiam să vegetez. Nu credeam să-nvăţ a dormi vreodată după-amiaza cu regularitatea cu care am dormit în luna asta jumate.

Dar după cum aţi observat, în ultimele zile am scris mai puţin pe blog de unde rezultă că am muncit mai mult. Diverse chestii cu care am rămas în urmă, proiecte viitoare şi o parte din alea vechi.

Acum, dacă îmi daţi voie, eu o să mă întorc la treburile mele şi o să scriu pe blog doar când apuc (destul de rar pentru un blogger, destul de des pentru un om ocupat).

Şi am scris postul ăsta nu pentru că aveam ceva de zis, nu că aş renunţa la blogging, nu că mi-aş pensiona blogul cum fac alţii, dar chiar nu voiam să scriu despre brandul de ţară.

Hai, nu plecaţi din faţa monitoarelor că urmează Friday’s Series News, un nou episod din Arhangheli şi a mî dî.

IN Advertising/PR

Habar n-am. Dar băieţii de la Old Spice se pare că au reuşit. E campania despre care se tot vorbeşte zilele astea.

Cifre pe scurt: 186 de video responses, 107% creşterea vânzărilor în ultima lună, cam 110 milioane de viewuri pe tot conţinutul video al brandului.

Iar primul spot a luat deja Grand Prix la Cannes (aşa cum echipa Hoinaru.ro a prevăzut încă de luna trecută).

Ce trebuie să reţinem din campania Old Spice? Că probabil este cea mai bună/spectaculoasă/mare  campanie pe social media de anul ăsta. Şi pentru că cifrele care au ieşit sunt cu adevărat impresionante, Old Spice intră direct in the book. Marketeri şi advertiseri din lumea întreagă tocmai au făcut rost de un argument extrem de puternic în favoarea social media. (Aşa că pregătiţi-vă să vedeţi 6 luni de acum încolo chestia asta în prezentări. În multe prezentări)

De notat şi că au răspuns în 3 ore solicitării legate de cererea în căsătorie. Un spot de 51 de secunde scris, filmat, montat şi urcat în 3 ore. Şi cum bine zice Edward Boches (am dat linkul mai sus), ăsta e începutul pentru real time advertising. Şi ţine mai mult de talent decât de platformele folosite.

Ar fi interesant de aflat cum văd plannerii valul ăsta de creativitate la minut, care pare să-i scoată din ecuaţie.

Şi ca exerciţiu de imaginaţie, gândiţi-vă cum ar funcţiona la noi o campanie de genul ăsta, cu aprobări de la client, de la şefii clientului, de la şefii şefilor clientului şi tot aşa.

IN Advertising/PR

Şi cum pierdeam eu vremea luni seară dau peste ştire pe Footballpress.net (tnx Alex pentru pont, chiar sunt o grămadă de ştiri bune acolo). Drenthe urmează să vină la Liverpool. Intru pe ştire şi văd: fotbalistul tocmai a anunţat pe pagina lui de Facebook că e aproape de o mutare la clubul englez. Păi şi jurnalistul ce-a făcut în cazul ăsta? Nimic. Meritul lui e că îl place pe Drenthe. Pe Facebook.

Şi mă gândesc că Drenthe are un om care se ocupă de imaginea lui. Sau cineva care îi scrie pe Facebook (nu toţi fotbaliştii îşi scriu singuri pe Facebook şi Twitter). Păi şi atunci ce sens mai are jurnalistul în schema asta? Nu are.

Cât timp îmi pot crea singur (pe baza unor platforme) un grup cu care vreau să comunic, cât timp îmi strâng singur comunitatea de cititori, jurnalistul e în plus. Pentru că eu pot comunica direct, fără intermediari, cu publicul meu.

Iar dacă schema era înainte Eu – Jurnalist – Media – Public, acum este Eu – Spaţiul meu online (blog, site, facebook, twitter – aţi înţeles ideea) – Public. Înainte, piaristul trebuia să treacă pe la jurnalist ca să i se publice ceva. Un comunicat, o ştire, o poză. Era mai greu, ca fotbalist, să ai propriul tău post de televiziune, sau propriul ziar, prin intermediul căruia să comunici.

Şi da, la asta mă gândesc eu luni seară.

De scandal

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Suntem nişte cancanişti. Toţi. Chiar şi ăia care nu recunosc. Citim pe ascuns ce fac vedetele noastre de cârpă, bumbac 100%, care îşi odihnesc bucile obosite de atâta dans prin cluburi cu litere dublate în nume. Şi ne place când aflăm că se ceartă, se împacă, dau mii de euro pe excursii. Dar pentru că e decent să critici presa de scandal, nu ne arătăm drept simpatizanţi ai genului. Suntem oameni de calitate, nu cetăţeni oarecare, domni – nu plezirişti de ordin mărunt. Astea sunt plăcerile oamenilor de rând, noi avem o facultate, un master.

Şi nu-i vedem cum citesc ei pe ascuns CanCan, Click şi Libertatea într-un tab vecin fiind deschise Dilema Veche şi Caţavencu. Dar ajunşi pe twitter îi descoperim între urmăritorii diverselor conturi fake. Sunt aceiaşi cancanişti deghizaţi. Ăia care se plâng de jurnalism, critică moartea servită la draft, ca o bere ieftină, de presa românească. Tot ei se îngrozesc şi ajung să râdă de mojicia care a cuprins societatea, mojicie pe care o consumă ca nişte narcomani. Pardon, nu e mojicie, e parodie.

Seriale

question_answer7 comentarii
IN Filme

Exerciţiu de imaginaţie: când v-aţi uitat ultima oară la un serial cap-coadă?

Dar la televizor?

Vă spun eu când am văzut ultima oară un serial la tv: never. Am realizat zilele trecute că n-am reuşit niciodată să prind fiecare episod dintr-un serial. M-am uitat la foarte multe, de la Fresh Prince of Bel-Air la Quantum leap sau Perfect strangers. Nimic, dar nimic, n-am reuşit să văd cap coadă.

Şi încerc să-mi dau seama de două chestii:

1. De ce ne mai dau televiziunile seriale? E clar că nu vom reuşi niciodată să prindem tot. Da, prin afară mai sunt posturile +1 şi mai ai şanse să prinzi. Da, există reluări. Dar ce sens are să te mai oboseşti? Suntem într-o epocă dinamică. Dacă azi la 6 sunt acasă, nu înseamnă că mâine la aceeaşi oră o să fiu tot acasă. Câţi dintre cunoscuţii voştri au un program fix? Şi nu mă refer la faptul că muncesc zilnic de la 8 la 5.

În plus, putem lua de pe net orice episod din orice serial. Ce sens mai are să ne sacrificăm anumite momente din viaţă când totul poate fi on demand?

2. Şi aici intervine a doua întrebare: când o să avem şi seriale pe bani? Da, torrentele merg, spaţiu pe hard este, dar ceva legal? Cu filmele am înţeles, Muvix.ro oferă o grămadă de filme pe 1 euro. Dar seriale? Adică vreau să întreb când o să avem şi noi un Hulu, că acces la Hulu sigur n-o să avem prea curând.  Şi da, în afară de Muvix, Cinemagia mai bagă uşor-uşor filme moca, Realitatea lui Piticu s-a apucat şi ea… Acum hai să facem ceva mai serios.

Voi? Se uită cineva la seriale pe tv?

IN Casual stuff

În acest minunat sfârşit de săptămână se pleacă la mare în grup. Ba la concertul Mika – moka, ba la Liberty Parade tot moka. Ca să nu ziceţi că nu v-am zis, iată ştirile de duminică seară.

Mii de români blocaţi pe Autostrada Soarelui. După un weekend încins pe litoral, zeci de mii de români se întorc acasă în această seară. Aceştia au luat cu asalt Autostrada Soarelui, fluxul mare de autoturisme producând ambuteiaje de zeci de kilometri. Alături de ei se află şi trimisul nostru special, Cătălin Radu Tănase.
– Cătălin?

– Mulţumesc Oana (e weekend, Esca e în concediu) mă aflu pe Autostrada Soarelui aproape de Cernavodă, locul în care începe coada întinsă pe zeci de kilometri. Am stat de vorbă cu oamenii şi aproape toţi mi-au relatat că se aşteptau la cozile acestea dar sperau să le evite plecând mai devreme sau mai târziu. Haideţi să mergem să aflăm direct de la un turist român… Bună seara
– (un tip într-un Opel, rupt de somn, mort de căldură şi uşor amuzat) Bună seara..
– De câte ore vă aflaţi pe drum?
– De… la 4.
– Şi de unde aţi plecat?
– Din Mangalia
– Vă aşteptaţi să fie aglomeraţie la întoarcere?
– Bănuiam, dar m-am gândit că lumea pleacă mai târziu.

Distracţie, muzică şi dans pentru turiştii aflaţi pe litoral în weekend. Sâmbătă artistul britanic Mika a susţinut un concert pe plaja din Mamaia în timp ce la Saturn zeci de mii de fani ai muzicii electronice s-au întâlnit pentru Liberty Parade. Au băut, au dansat şi s-au distrat până în zori.

*Material de la faţa locului*

– Cum e la mare?
– (un tip praf, cu o freză ciudată şi cu tricoul legat în jurul brâului) BINEEEEEEE! Ne distrăm, ne simţim bine, e atmosferăăăăăăăă! (pe fundal prietenii lui, la fel de morţi încearcă să intre în cadru)

– De ce aţi venit la mare?
– (alt prăfălău, băut, drogat etc) Că e Libărti Păreeeeid!!! Cum să nu vin? Facem haooooooos! uuhuuu.

Hotelierii se declară mulţumiţi după cel mai aglomerat weekend al verii. După ce zeci de mii de români au asaltat litoralul Mării Negre, managerii de hoteluri declară că a fost cel mai profitabil weekend. Gradul de ocupare a depăşit toate aşteptările iar încasările au fost pe măsură. Pentru că ne aflăm în plin sezon, o cameră a ajuns chiar şi la *multe sute de lei pe noapte* într-un hotel de 4 stele. Cei mai puţin pretenţioşi au găsit cazare la 2-3 stele la preţuri *la fel de mari*.

Aici urmează de obicei câteva întrebări pentru un manager îmbrăcat fistichiu şi pe urmă interviu cu o tanti care umblă prin gară cu „Cazare?”

Munţi de gunoaie lăsaţi în urmă de turişti pe plaje. După evenimentele din weekend plajele au rămas destul de pustii, însă pline de gunoaie. În Mamaia şi Saturn munţi de sticle şi pahare de plastic acopereau nisipul. Deşi organizatorii au încercat să păstreze curăţenia, numărul mare i-a luat pe nepregătite astfel încât plaja arăta ca după dezastru. Primarul Constanţei, Radu Mazăre a declarat că organizatorii vor primi amenzi şi vor fi somaţi să cureţe plajele în cel mai scurt timp.

Urmează ştiri externe. Distracţie plăcută.

Meniu