Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Fericirea ţine de geografie

question_answer1 comentariu
IN Contraste

Weekend. Pentru unii o escapadă la mare, pentru alţii un moment de respiro. Pentru toţi un sictir nebănuit care îi apucă gândindu-se la  ziua de luni. O luni ca orice zi de luni: netrebnică, morocănoasă, o ‘luni’ mahmură sau doar monotonă. Şi groaza care te apucă atunci când îţi dai seama că mai sunt încă 4 zile la fel. Spaima de muncă e cea mai nasoală, probabil.

Nimeni nu se gândeşte că doar norocul a făcut să existe acel job neisprăvit venit la pachet cu extra-opţiune de ură (pe care şi-o activează toţi, că e gratis să-ţi urăşti locul de muncă). Doar norocul a făcut ca tu să te naşti aici şi nu 100 de kilometri mai încolo. Dar ce spun eu 100 de km? 10 km şi erau de ajuns.

10.000 de metri erau fix distanţa între jobul ăsta tâmpit pe care îl urăşti cu toată suflarea şi un destin liniştit la împins cutii într-un depozit „de la autostradă”. Depozit până la care oricum ai fi avut de mers destul de mult. Dar trecea repede timpul pentru că mergeai pe lângă casa lu Sică, îl mai strigai la poartă, mai schimbaţi o vorbă, la Nae la poartă la fel, pe urmă iar şi iar la Gicu, Nicuşor şi Mihăiţă (deşi ăsta e putoare mare şi nu prea se trezeşte el dimineaţă să stea la taclale cu tine care şi aşa ar trebui să nu mai întârzii la muncă). Citeşte tot articolul

După 20 de ani

question_answer1 comentariu
IN Liverpool

de Rafael Benitez şi compania

This is the season!

Astăzi începe şi pentru Liverpool sezonul 2009-2010. În urmă cu fix 20 de ani ‘The Reds’ începeau sezonul ’89-’90 după 6 titluri în 9 ani. În 1990 venea titlul cu numărul  18, al 7-lea în decurs de un deceniu.

De atunci a trecut o grămadă de timp şi nicio echipă, indiferent de numele jucătorilor, n-a mai reuşit să se apropie de titlu. Anul trecut 4 puncte în plus au adus-o pe Manchester la egalitate în ceea ce priveşte numărul de titluri în campionatul Angliei.

Sezonul ăsta a venit momentul ca Liverpool să câştige Premier League. Pentru că trebuie. Pur şi simplu trebuie 😀

Last Friday's Series News

question_answer0
IN Filme

Pentru că nu-i tocmai vineri şi pentru că pur şi simplu trebuia să scriu postul ăsta.

Mâine ÎNCEPE! Sezonul 3 din Mad Men, singurul serial de advertising care a supravieţuit crizei. Trust me n-a avut acelaşi noroc din păcate. Toată lumea aşteaptă Mad Men deşi traierul nu mi se pare că anunţă cine ştie ce acţiune.

Bonus, lumea zice că Entourage e din ce în ce mai slab (deşi nu mi se pare) şi că se îndreaptă spre o moarte lentă dar sigură. Asta în condiţiile în care sunt şi alte seriale care s-au anulat în ultima vreme.

300 de spartani şi încă 500 pe lângă ei

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Adică 800 de posturi cu tot cu ăsta pe care îl citiţi acum.

Habar n-am când am reuşit să adun 800 de posturi. Din fericire multe din ele nu spun nimic aşa că n-o să fiu nevoit vreodată să le public în volum.

Şi ca să aniversez cum trebuie atâta amar de biţi adunaţi laolaltă anunţ că sunt în căutare de creativi dornici de senzaţii tari. Care vor primi în schimbul interesului arătat mai multe detalii despre un proiect pe care îl pregătesc. Toată tărăşenia  se va desfăşura pe mail aşa că aştept să-mi scrieţi pe alex@hoinaru.ro.

Mă retrag să sărbătoresc.

Ia mai adă o damigeană… şi-o bucată de pastramă

maestre… muzica!

Not good enough

question_answer0
IN Gânduri de zi cu zi

87845790

Sunt o grămadă de seri în care mă pun în pat, citesc o vreme şi abandonez atunci când simt că mi se închid ochii. Iar în următoarele 5 minute, până să adorm, încerc să recapitulez ce-am făcut în ziua respectivă. Şi cu toate că se adună destul de multe chestii parcă niciodată nu-i îndeajuns de mult.

Mereu rămân chestii neterminate, pagini necitite din cărţi care ar merita mai multă atenţie, oameni dragi pe care nu mai ai avut timp să-i vezi. Sunt doar dimineţi în care munca începe prea târziu, deadlineuri care se apropie mult prea repede şi momente în care te opreşti, îţi dai seama că e seară şi nu poţi să crezi că a trecut aşa rapid ziua.

Şi poate că uneori e frustrant să vezi că nu-ţi ajunge ce ai făcut, să simţi cum trebuie să faci mai mult. Am ajuns însă la concluzia că evoluezi chiar şi aşa. Din nevoia de a trage cât mai mult de tine, din puterea de a eficientiza fiecare lucru pe care îl faci, din ocuparea fiecărui moment liber pe care îl ai.

Iar rezultatele se văd mult mai târziu. Dar cred că merită.

Picture via

Două filme de văzut

question_answer1 comentariu
IN Advertising/PR

Evident, cu şi despre advertising.

(don’t judge me, am reînceput să mănânc advertising pe pâine şi îmi place la nebunie.)

Dintr-un site în altul am descoperit că încep să apară filme despre advertising, creativitate şi viaţa din agenţii.

Vara asta apar două documentare aflate la polul opus unul faţă de celălalt.

Pe de-o parte avem Art & Copy – un film despre creativitate, inspiraţie şi advertising în regia lui Doug Pray. Sunt intervievaţi George Lois, Mary Wells, Dan Wieden, Lee Clow, Hal Riney adică cei care au creat  „Just Do It”,  „I Love NY”,  „Where’s the Beef?”,  „Got Milk” sau  „Think Different”.

Un film cu legende, despre campanii legendare şi advertising de calitate. Sau cel puţin aşa e prezentat.

La polul opus se află un film pe care l-am descoperit la Manafu: Lemonade. Este povestea mai multor oameni care lucrau în advertising şi odată cu criza au fost daţi afară. S-a întâmplat şi la noi chestia asta însă probabil că la un nivel mai mic. Este mai mult un film despre capacitatea oamenilor de a o lua de la capăt, decât despre advertising în sine. (repet, cel puţin aşa pare din descrieri şi din trailer).

Art & Copy a apărut deja şi sper să reuşesc să fac rost de el în vreun fel iar Lemonade încă e în faza de post-producţie şi urmează să apară.

One hit wonders

question_answer1 comentariu
IN Advertising/PR

Aseară, în timp ce mă chinuiam să-mi vină IDEEA mi-am amintit două chestii pe care le-am învăţat anul trecut la Scoala ADC*RO:

1. Când te-ai chinuit sa-ţi iasă o idee, fii îngrijorat, foarte îngrijorat (Naumovici în seminarul de Print)

şi după ce mi-a trecut îngrijorarea:

2. Nu aşteptaţi să vă vină IDEEA pentru că o idee cu adevărat mare vine foarte rar. În rest sunt doar idei bune şi atât şi multă muncă pe deasupra. (Şerban Alexandrescu la un moment dat)

Bonus, Liviu David spunea că un concept e cu adevărat bun atunci când poţi realiza un număr nelimitat de execuţii pe baza lui.
Citeşte tot articolul

Back… meaner than ever

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

După ce am avut mari probleme în ultimele săptămâni cu blogul, am făcut câteva modificări.

În primul rând am schimbat serverul şi cu ajutorul lui pinkISH am trecut pe un server din Ro.
În al 2-lea rând am modificat puţin adresa şi m-am întors pe hoinaru.ro. Adicătelea am renunţat la /blog. Nu mă întrebaţi de ce pentru că nici măcar nu ştiu de ce am mutat blogul pe /blog la momentul respectiv.
În al 3-lea rând o să încerc să postez zilnic, la iniţiativa lui Bobby Voicu. Din motive obiective am pierdut startul dar recuperez pe parcurs.

Şi ca să nu fie un post doar de pus la număr, anunţ că sunt în pregătiri pentru un super proiect pe care urmează să-l lansez în zilele următoare. E vorba despre o chestie care nu mai există în .ro şi nici în afară nu prea e, alături de nişte oameni tare faini. So stay tuned.

O să fac un efort să-mi trec şi eu feedul prin feedburner. Să vedem dacă-mi iese.

PS: evident, am uitat să scriu un post înainte ca să afle că m-am mutat şi cei 2 oameni care mă citesc în feedreader :))

Motivaţional de la Claude Hopkins

question_answer0
IN Casual stuff

Am reuşit să termin de citit „Viaţa mea în publicitate” a lui Claude Hopkins (găsiţi o recenzie a cărţii pe Bookblog). Pentru că în ultima vreme mă pasionează pledoariile pentru muncă, transcriu cel mai important pasaj din cartea lui Hopkins:

Întotdeauna am fost dependent de muncă. Iubesc munca le fel de mult cum iubesc jocul. (…) Am muncit de dragul muncii şi pentru că munca a devenit o obişnuinţă pentru mine. Ulterior, am intrat în afaceri pentru că mi-am dat seama că cineva trebuia să scoată publicitatea din scutece.


Interludiu

question_answer0
IN Casual stuff

În ultima vreme au rămas multe posturi nescrise. Multe lucruri care nici măcar n-au ajuns în draft iar unele care n-au avut ocazia să treacă de butonul „publish”. Partea a doua a aventurii de la Coke Live Peninsula s-a pierdut în seri foarte faine alături de oamenii cu care m-am distrat acolo.

Am uitat să anunţ şi relansarea No.3 eveniment care s-a petrecut acum câteva săptămâni bune.

Din lipsă de timp am tot amânat lansarea unui proiect care mi-e tare drag şi care se anunţă a fi mişto.

Până la urmă toamna o să aducă doar o surpriză de la Superior Media, nu ne hazardăm să lansăm două proiecte noi în paralel.

În rest… toate bune. Dacă se mai întâmplă lucruri neobişnuite o să scriu pe blog.

Ah.. să nu uit.. s-ar putea să existe anumite probleme cu blogul… e de la găzduire.. urmează să se schimbe şi asta (după 2 ani fără probleme majore).

Pur şi simplu Leo Burnett

question_answer0
IN Advertising/PR

Despre asta e advertisingul, aşa cum îl văd eu. Am recitit o dată şi încă o dată şi încă o dată şi tot ce pot să spun e „aşa e!”. Adevăr în formă pură.

This speech was delivered by Leo Burnett at a meeting of the entire Chicago Burnett office on December 1, 1967.

‘When to take my name off the door’

„Somewhere along the line, after I’m finally off the premises, you – or your successors – may want to take my name off the premises, too.

You may want to call yourselves ” Twain, Rogers, Sawyer and Finn, Inc.”….. or „Ajax Advertising” or something.

That will certainly be OK with me – if it’s good for you.

But let me tell you when I might demand that you take my name off the door.

That will be the day when you spend more time trying to make money and less time making advertising – our kind of advertising.

When you forget that the sheer fun of ad making and the lift you get out of it – the creative climate of the place – should be as important as money to the very special breed of writers and artists and business professionals who compose this company of ours – and make it tick.

When you lose that restless feeling that nothing you do is ever quite good enough.

When you lose your itch to the job well for it’s sake – regardless of the client, or money, or the effort it takes.

You just won’t know the place, the next morning. You’ll have to find another name.”

When you lose your passion for thoroughness…you hatred of loose ends.

When you stop reaching the manner, the overtones, the marriage of words and pictures that produce the fresh, the memorable and the believable effect.

When you stop rededicating yourselves every day to the idea that better advertising is what the Leo Burnett Company is about.

When you are no longer what Thoreau called „a corporation with a conscience” – which means to me, a corporation of conscientious men and women.

When you begin to compromise your integrity – which has always been the heart’s blood – the very guts of this agency.

When you stoop to convenient expediency and rationalize yourselves into acts of opportunism – for the sake of a fast buck.

When you show the slightest sign of crudeness, inappropriateness or smart –aleckness – and you lose that subtle sense of the fitness of things.

When your main interest becomes a matter of size just to be big – rather that good, hard, wonderful work.

When your outlook narrows down to the number of windows – from zero to five – in the walls of your office.

When you lose your humility and become big-short wisenheimers…. a little bit too big for your boots.

When the apples come down to being just apples for eating (or for polishing) – no longer part of our tone or personality.

When you disprove of something, and start tearing the hell out of the man who did it rather than the work itself.

When you stop building on strong and vital ideas, and start a routine production line.

When you start believing that, in the interest of efficiency, a creative spirit and the urge to create can be delegated and administrated, and forget that they can only be nurtured, stimulated, and inspired.

When you start giving lip service to this being a „creative agency” and stop really being one.

Finally, when you lose your respect for the lonely man – the man at his typewriter or his drawing board or behind his camera or just scribbling notes with one of our big pencils – or working all night on a media plan. When you forget that the lonely man – and thank God for him – has made the agency we now have – possible. When you forget he’s the man who, because he is reaching harder, sometimes actually gets hold of for a moment – one of those hot, unreachable stars.

THAT, boys and girls, is when I shall insist you take my name off the door. And by golly, it will be taken off the door. Even if have to materialize long enough some night to rub it out myself – on every one of our floors. And before I DE-materialize again, I will paint out that star-reaching symbol too. And burn all the stationary. Perhaps tear up a few ads in passing.

And throw every god-damned apple down the elevator shafts.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Ce mai zice lumea.

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu