IN Casual stuff

Georgiana, HRul nostru de la DaAfaceri a câştigat concursul Boots No 7 România 😀

Îi urăm succes, mulţumim celor care au votat-o şi aşteptăm să dea de băut :))

Deja au început publicaţiile (momentan alea online) să scrie despre ea. Sperăm că n-o să şi-o ia în cap după acest succes 😀

IN Caterinci, Ciudatenii

După cum ştim deja,  s-a instaurat o psihoză tâmpită legată de criză. Avem pe de-o parte oamenii care sunt foarte liniştiţi şi care sunt convinşi că nu vor avea probleme şi pe de altă parte îi avem pe cei care taie tot, cheltuieli, salarii, tot ce se poate, dau afară oameni etc. etc.

Ştim toţi ce scandal a fost cu bairamul de sute de mii de euro  al celor de la AIG. Care celebrau ieşirea din faliment, sponsorizată de poporul american. O mare clinică privată, nu dăm nume Medicover a hotărât că nu e bine pentru moralul angajaţilor să nu dea prime şi să sară peste petrecerea de Crăciun. Bine bine… dar fiind criză,  buget de austeritate coane Fănică.

Aşa că au hotărât să dea primele după anul nou şi să facă petrecerea de Crăciun în noiembrie că e mai ieftină sala, e mai ieftin Moşul care va da cadourile copiilor (oare de ce?) şi în general, îi costa mai puţin totul.

Propun după acelaşi model să avem spectacolele lu Bănică în septembrie, să cumpărăm brazi din iunie, direct de la munte şi să tăiem porcu în august că sunt mai slăbuţi după 3 luni de caniculă şi cântăresc mai puţin.

Mai sus aveţi onoarea să vizionaţi o producţie cu mai multe premii la Festivalul de film Teacher’s. Scurtmetrajul, intitulat „Şi Bucho?” a luat premiu pentru cea mai bună regie, cel mai bun actor principal şi premiul presei.După cum a fost gândit, festivalul

a propus un concept original de stimulare creativa a celor care, desi nu sunt profesionisti, vor sa experimenteze procesul realizarii unui film

…. sau cel puţin asta ar fi vrut ei.

Şi altă chestie interesantă:

Participantii la festival, echipe ale unor companii de renume de pe piata romaneasca, au avut sansa de a reface prin amprenta creativa proprie, scene memorabile din filme celebre.

Poate sunt eu paranoic, dar nu vi se pare că ideea e aceeaşi cu cea din spotul cu ăla negru de respira greu? Serios, vedeţi vreo diferenţă de concept? (nu ca specialişti, ca telespectatori) Când poveşteşti filmu ăsta de 7 minute cum o poţi face?

E unu care tot povesteşte un film şi îl povesteşte aiurea rău de tot şi ăla căruia îi povesteşte nu pricepe nimic.

E vreo diferenţă esenţială? Ah, da, spotu era amuzant.

Via Prăjiturel

IN Politics

Duminică se termină luna de miere. Sunt ultimele zile în care putem profita de pe urma politicienilor. Ei ne fac toate poftele în materie de pixuri, sacoşe cu pliante, umbrele şi alte promoţionale – iar noi îi mai luăm la mişto prin presă.

Grăbiţi-vă să-i criticaţi acum cât, chipurile, pleacă capul în faţa noastră şi ne dau impresia că ne vor face toate poftele. Imediat după ce se termină luna de miere urmează cei 4 ani de chin, timp în care vine rându lor să ne ia la mişto. Şi cu siguranţă că luna lor de umilinţă (falsă şi aia) nu face cât cei 4 ani de coşmar de care o să avem noi parte, indiferent de culoarea politică.

Pentru că în relaţia asta, noi suntem „sexul slab”.

IN Casual stuff

Deja se simte. O să ningă în curând şi în Bucureşti şi o să ne înghesuim cu toţii la metrou. Cei mai curajoşi vor continua să meargă cu maşina şi vor patina mai ceva ca la Liberty Center. Pentru că iar o să fim luaţi prin surprindere de prima zăpadă.Deşi a nins puţin azi, mai durează un pic până o să avem zăpadă pe jos şi probleme pe străzi.

O să curgă atunci micile buşituri ale inconştienţilor care pleacă la drum pe vifor. O să mă simt din nou ca în Decembre-le lui Bacovia, cu ceaiu sub nas, lipit de calorifer si cu ochii la zăpadă.

Şi o să-mi amintesc de clasele pustii din şcoala generală, de serbările care se prelungeau ore întregi până pleca toată lumea şi bântuiam de nebuni prin clădire, de pomu clasei, contabilizarea căzăturilor luate pe drumu dus-întors până la şcoală şi alte sentimentalisme cu iz de Ion Creangă.

Şi una de final ca să ieşiţi cu sufletu împăcat de pe blog:

IN Casual stuff

Cazul elevei de la Ion Creangă. Actriţă de filme porno la 18 ani, fata se plânge că este persecutată.

Dacă mai aştepta 6 luni, puştoaica n-ar fi avut probleme de niciun fel. Cui îi pasă de „studenta porno”? Adică, e interesantă profesoara porno, polţista porno, coafeza, judecătoarea, avocata, doctoriţa, dar în niciun caz nu e interesantă o studentă porno. Pentru că e plictisitor şi pentru că multe din actriţele porno sunt şi studente.

Dar domnişoara a vrut musai să păşească de mică în industrie. Şi acum se plânge că nu i-au primit lucrarea la biologie. Mă uit înapoi şi îmi amintesc un caz asemănător la care am asistat. O colegă ale cărei poze indecente (dar private) au apărut prin presă, era aproape de a fi exmatriculată deşi ulterior a trecut printr-un adevărat calvar, fiind aproape de moarte. În fine, poveste mai complicată. Ideea e că, cu chiu, cu vai, fata şi-a terminat studiile şi s-a cuminţit.

Şi văd azi filmuleţul de aici. Juna Alinuţa Plugaru-wannabe susţine sus şi tare că e abuz şi că altele fac sex pe youtube şi nu păţesc nimic. Booon. Ce-i drept, nu e normal. Da’ dacă nu contează părerea nimănui pentru tine (aşa cum zice ea), nu te mira că te trezeşti exmatriculată. Că n-o să legalizăm prostituţia şi n-o să ridicăm pornografia la rang de artă pentru toate paraşutele. Ah, şi încă ceva: felicitări pentru premiile de la olimpiade, eşti o capabilă!

IN Caterinci, Web

Să fie clar: am exclusivitate pentru blocu C3, scara 1. Am impresia că la scara 3 a scris deja un puşti care are blog de câteva luni, aşa că nu pot să am premieră şi exclusivitate pe tot blocu. Dar am pe tot blogu :))

După cum ştiţi deja, Bobby Voicu nu mai e bossul de la monden.info. Acum este Orlando Nicoară la conducere şi cică ar fi dat între 30 şi 50.000 de euro. O să dezvolt într-un post ce va urma opinia mea privind oportunităţile de business la nivelul unui blog.

Mă bucur pentru ei, mă bucur pentru Orlando (care presupun că are nişte planuri de dezvoltare în cap) şi mă bucur pentru industrie. Să nu ne entuziasmăm prea mult pentru că este o chestie de familie (familia bloggerilor, ca să spun aşa). Mai durează puţin până o să vadă o persoană din afară oportunităţile din blogging.

Deşi a scris toată lumea deja, omul de la care a pornit totul e Zoso.

YouTube trece pe HD

question_answer0
IN Casual stuff, Web

Au schimbat azi dimensiunile playerului si l-au facut wide. Probabil e primu pas spre HDuri or something. Mai mult spaţiu pentru player, mai puţini pixeli folosiţi aiurea.

Şi dacă tot zic de youtube, mai jos un clip cu dedicaţie.

IN Casual stuff, Web

Să vă explic pe scurt:

În urmă cu vreo 3 săptămâni şefii Facebook au început negocierile cu cei de la Twitter pentru achiziţionarea serviciului de micro-blogging. Şi Facebook a oferit acţiuni în valoare de 500 de milioane de dolari. Pentru un serviciu care nu face bani, mi se pare o sumă nesimţită. Nu mare, nu enormă, nesimţită.

Băieţii de la Twitter au ţinut steagu sus şi i-au trimis la plimbare pe cei de la Facebook, în primul rând pentru că ar fi vrut mai mult şi în al doilea rând pentru că ar fi vrut cash.

Acu… am o întrebare de om care aude de criza economică mai des decât îşi aude numele: cine mai are încredere în acţiuni la momentu ăsta? Şi în plus, cine se apucă să vândă ceva tocmai acum? Ca să nu mai vorbim de achiziţionarea unei platforme care nu face bani de investiţii fără acoperire şi alte prostii de genu ăsta. Alţii care nu ştiu că e criză.

Oricum, interesant de văzut care va fi strategia de monetizare a Twitterului pentru că nu văd refuzul ofertei iniţiale ca pe un bluf menit să aducă un preţ mai mare şi atât.

Pe larg, aici.

IN All Sports

Pentru ăştia. De fapt, pentru alţii ca ei. Îmi place să cred că majoritatea jucătorilor stelişti nu sunt în stare de aşa ceva.
Sigur, dacă aş fi cinic aş spune că e normal ca dinamoviştii să danseze pe melodiile Stelei, că ei n-au melodii :))

Dar în momentu ăsta numai dinamovist n-aş vrea să fiu. Dacă aş fi în locu lu Turcu şi Borcea, băieţii îşi făceau bagajele deja.

Update: În timpu ăsta, alţii îşi dau viaţa pentru echipa de suflet. (Exagerez puţin, doar ca să subliniez contrastul).

Şi asta pentru că nu există „preinfarct” ci un infarct în urma căruia ai scăpat. Chestia cu ‘pre’ e doar de PR, ca să nu dispere pacientul şi familia acestuia.

Meniu