Când s-a gândit PSDul la un răspuns la campania OOH a PD-Lului, asta a fost prima variantă, cea sinceră. Pe urmă s-au gândit că nu dă bine la PR, s-au sfătuit cu consilierii şi au scos astea.
Caut sinceritate debordantă. Rog brutalitate.
question_answer13 comentarii
Am o problemă. (bine, am mai multe, dar asta e problemă de bază).
Am alergie la oamenii care mint (boală moştenită de la tata). Şi nu mă refer la ăia care încearcă să ne ducă cu zăhărelul măririlor de salarii, că nu mai sunt copil să pun botu’ la fiecare scrutin. Mă refer la oamenii ăia care încearcă să te menajeze. La amicii, cunoscuţii şi mai ales prietenii care nu-ţi spun diverse chestii „ca să nu te superi”.
Când vine vorba de sinceritate, eu pot intra lejer în categoria oamenilor lipsiţi de tact. În ideea că nu prea menajez oameni. Mai ales dacă îmi sunt prieteni. Mi se pare o formă de respect. Practic, sinceritatea asta nici nu poate fi încadrată la lipsă de tact pentru că o fac conştient. Ştiu că nu e frumos să-i spui unei domnişoare că îi stă urât în roşu, dar decât să-i spună un străin…
Unii se acomodează mai greu cu stilul ăsta care e de cele mai multe ori crud. Eu nu sunt din categoria asta. Prefer să-mi spui dacă nu dai 2 bani pe mine. Prefer să-mi spui dacă nu-ţi plac adidaşii mei verzi (da, Simona? 😛 ), dacă îmi stă freza prost sau dacă am dat-o în bară. Dar cu cruzime aşa, fără ocolişuri. Cu ură. Nu-mi plac deloc oamenii care se retrag în ei şi ascund nemulţumirile. La mine e pe bază de direct, ca ţăranii, aşa.
Cel mai mult detest setul de fraze gen: „nu se cade să spun aşa ceva”, „nu e frumos” etc. Ah, că nu-mi convine când vine o chestie mai naşpa… asta e, că îmi pică faţa la altele – trist. Nu toată viaţa e făcută din lapte şi miere. Prefer să mă înjuri pe faţă. Serios, fă-o! Visez la o lume în care toate duşmăniile sunt pe faţă.
Prietenii mei ştiu deja chestiile astea. Şi apreciez de 100 de ori mai mult un „hoinare, ai fost prost la faza asta” decât să fiu prost fără să ştiu. 🙂
Ah, încă ceva: nu e nici cu adrisant direct şi nu e nici teribilism. E un pitic mic pe creier.
So… now that we’ve got that cleared up, does anyone have something to say? 😛
Ne-am resemnat.
question_answer4 comentarii
Am observat de ceva timp o atitudine foarte tristă. Toţi cei din jur par a se fi resemnat.
S-au obişnuit cu ideea că se fură la vârf, că nu poţi să ai succes dacă nu te mânjeşti. Am observat declaraţii ale mai multor oameni cunoscuţi. Fie că nu votează, dezamăgiţi de oferta electorală, fie că votează doar pentru a nu lăsa alegerea în mâinile celor mulţi, oamenii nu mai cred în nimic.
Personal, cunosc atât de puţini oameni care mai speră într-un viitor mai bun, încât îi pot număra pe degetele de la o mână. Şi nu e vorba de binele individual. Ci de un bine colectiv, de taxe mai mici, de bugetari mai fericiţi şi mai productivi, de infrastructură şi o politică externă mai bună. Tocmai asta e problema. Din moment ce binele colectiv influenţează prea puţin binele individual, masele nu vor lua atitudine.
S-a plecat de la speranţa din ’90, am ajuns la „să fure, dar să şi facă ceva” şi ne îndreptăm către „nu votez, că oricum câştig destul de bine şi mă descurc„. Aproape că mă deprimă ce este în jur. Şi citind diverse articole din perioada interbelică, am observat că feelingu ăsta era prezent şi atunci. Numai că atunci mai exista speranţă în rândul câtorva oameni.
Acum, majoritatea fie că alege partidul în ideea că „îmi iese şi mie ceva că sunt prieten cu X de la partid”, fie că votează din inerţie, din boală pe celălalt partid. Nu există ideologii, nu există politicieni, nu există nimic. Există ziua aia în care ar trebui să schimbăm ceva, doar că nu avem ce.
The most wonderful time
question_answer13 comentarii
IN Casual stuff
Gata. A început. Sau cel puţin e foarte aproape. Simt că se apropie cea mai mişto atmosferă a anului. Pentru cine nu ştie, am o mică manie cu Crăciunul. Am pregătit şi o surpriză pe blog pentru decembrie.Când vine vorba de momentele preferate ale anului, eu nu mă înscriu nici pe lista celor care aleg ziua de naştere, nici pe cea a oamenilor care preferă zilele însorite de vară.
Crăciunul are o atmosferă foarte… agitată. Asta îmi place în primul rând. Şi uneori ninge, şi mereu te bucuri alături de cineva de prima ninsoare. Şi în Ajunul Crăciunului se împodobesc brazii(după care e musai să alergi prin toate pieţele Bucureştiului) şi se fac cârnaţi şi toate chestiile alea bune şi e nevoia aia de perfecţiune.
Prin magazine avem brazi din august. Au apărut toate chestiile de împodobit, aşteptăm să se lumineze şi oraşul. O mare de lumină şi frig, şi oameni care caută tot felu de cadouri. Şi colinde non-stop, meciurile din campionatul Angliei pe pe 24 si 26, mirosul de cozonac, familiile adunate pentru activităţi casnice, târgul de la Sala Dalles, zecile de spectacole de colinde, concertele lui Bănică, dulciuri, colindători şi programele speciale de la TV, ediţiile speciale ale serialelor… Crăciun.
Who’s with me? 😀
Foto: www.mybestdesktops.com
Adevăratul motiv al excursiei la Mediaş
question_answer4 comentarii
IN Caterinci
De fapt, ne-am dus pentru evenimentul asta din Sighişoara. Ca organizatori. Sper că n-a crezut nimeni faza cu antropologia. Să stiţi că a ieşit foarte bine. A fost o atmosferă foarte…. zen.
Diferenţa dintre ‘noi vrem’ şi ‘eu ştiu’
question_answer1 comentariu
Marţi seară au fost invitaţi la facultate Bogdana şi Mihnea. Ne-au vorbit despre mai multe aspecte ale unei cariere în PR şi Advertising. Printre altele, colegii mei au pus veşnica problemă a scurt-circuitului dintre lipsa de experienţă a studentului şi cerinţele agenţiei care vrea juniori trecuţi prin câteva probe iniţiatice.
Ca de obicei, de la cei din agenţie a venit răspunsul: „uite, noi am reuşit, dacă îţi doreşti e imposibil să nu găseşti ceva”. Studenţii au venit şi ei cu aceeaşi placă obosită a lipsei unui loc de practică (guys, nu mi-o luaţi în nume de rău pentru că mă refer la studenţi în general).
N-o fi nici studentu’ aşa negru
Exceptând unele cazuri, problema se reduce la nivelul de interes al studentului. Numai că nu e nici chiar aşa rău cum se vede în agenţii. Pe lângă cei care vor salarii astronomice din prima, mai sunt şi cei care ar vrea să înveţe. Şi ei ar vrea să participe la un fel de şcoală de vară prelungită cu toată floarea cea vestită a domeniului şi să primească mură în gură diverse chestii, să li se ofere şansa să capete ceva experienţă şi să se poată angaja pe urmă.
Dar lumea asta e prea grăbită ca să accepte aşa ceva şi meseria se fură în mare parte. Iar la internshipuri sunt luaţi cei care au habar cât de cât de domeniu. Partea cu „mâncaţi advertising/pr pe pâine” mi s-a părut o concluzie foarte bună mai ales pentru acei colegi care anul trecut îmi spuneau că au venit la facultate să înveţe cu ce se mănâncă comunicarea fără să pară interesaţi de tot ce ţine de munca în plus.
Trei cătei
question_answer2 comentarii
IN Casual stuff
Tot din Sibiu&Mediaş, 3 câini unul mai fioros decât celălalt. De fapt, cel real e chiar fluffy.
IN Caterinci
Într-o catedrală din Sibiu (dacă nu mă înşel) am găsit printre altele şi afişajul de mai jos. Sigur, nu arată foarte modern, dar prima dată m-am dus cu gândul la cursul valutar. Nu-i aşa că seamănă? :)) De fapt, am aflat că sunt versetele care se citeau la slujba din ziua respectivă…. or something. Anyway, nu era mai amuzant să fie cursul valutar pe bune? 😛
După excursia din weekendul trecut ar fi păcat să nu las impresiile pe larg.
Deşi călătoria a purtat titlul de „la Mediaş”, am colindat o bună parte din ţară. Am făcut prima oprire la Râmnicu Vâlcea şi am vizitat o biserică şi Mc-ul din localitate. Desigur, ambele obiective au stârnit un interes major (mai mult Mc-ul, sincer să fiu).
Mi-a plăcut oraşul, şi mai ales prezenţa mallului. Destul de curat, aranjat, dichisit dar destul de comunist pe alocuri (de altfel, cam aşa e peste tot în oraşele mai mici). Ah, şi să nu uit, oamenii foarte calzi. Neobişnuit de calzi pentru frigul de la 9 jumate şi pentru un oraş din Regat.
Sibiul e foarte tare. Cu toate astea, nu cred că mi-ar fi plăcut să studiez acolo (no offence, Miruna 😛 ). Mi se pare prea…. liniştit, prea… civilizat. Sincer să fiu, mă aşteptam la un wonderland dar n-a fost chiar aşa şi e normal pentru că altfel se muta toată lumea în Sibiu. Din păcate, fără faza de anul trecut cu „capitala europeana”, n-ar fi stat la fel de bine. Se văd cele câteva sute de milioane de euro băgate în oraş.
Am văzut destul de multe chestii în doar câteva ore (exceptând muzeul Brukenthal – da, ştiu, cel mai important) şi asta pentru că am avut parte de o organizare extraordinară. Şi când spun asta, vreau să zic că a fost puţin mai bine decât ‘perfect’. N-am văzut niciodată nişte oameni (care să nu-mi fie prieteni) şi care să facă o asemenea atmosferă. A fost pur şi simplu perfect. Chiar şi abaterile de la program erau parcă luate în calcul. Pe scurt: eu n-am mai văzut aşa o organizare. Ghizi care ştiau că venim, restaurante care ţineau mâncarea pe aragaz cât întârziam noi prin hoinăreli, torturi pentru sărbătorite. Nici măcar pe DN1 n-am prins aglomeraţie.
Ideea e că oraşele au fost cum au fost, dar atmosfera a fost mai mişto decât în familie sau între prieteni. Omogenizare pe loc.
Mai multe poze aici.
Şi referitor la ce spuneam acum câteva săptămâni, astea sunt doar nişte poze, nu artă or something.. Un fel de: ia uite ce-am văzut pe acolo 😛
Sunt inutil
question_answer2 comentarii
IN Casual stuff
Da, da, voi rautaciosilor, veti spune ca oricum sunt inutil. Doar ca acum, sunt in perioada inutila a lunii (ca sa-l citez pe prietenul dan), in care n-am net.
Nu stiu inca daca o sa fac scandal la rds sau daca o sa platesc niste facturi restante (habar n-am care e situatia). Ideea e ca momentan n-am net si trebuie sa rezolv problema rapid.
Ce-i drept, m-am obisnuit in weekend sa fiu mai mult offline asa ca o seara n-oi muri de foame si de sete.
Pana atunci ma delectez cu un film, o fifa, o atentie, o maslina.
Ah, da, si era sa uit: am inceput sa activez pe twitter. Ma gasiti pe /hoinaru si ma urmariti pe butonul de follow. Happy posting.
Pe cat mai curand.
Existenţiale
question_answer4 comentarii
Am o problemă.
Şi îmi dau seama de ea pentru că în ultima vreme am ajuns să comunic cu prietenii mei exclusiv prin bloguri. Cine are blog sau comentează la mine pe blog, are parte de atenţie, restul nu. Şi am ajuns să identific oamenii după bloguri. Şi lucrurile mi se pare că se învârt în jurul agendei zilnice şi a poantelor din feedreader. Am ajuns cu greu la zi cu blogurile personale. Mai e folderu cu feeduri de advertising. Se cere deci un netbook. Doar că nu m-am hotărât ce model.
Şi am 1000 de chestii de zis şi prea puţin timp.
Şi încă mă gândesc dacă ar trebui să devin activ pe twitter sau nu.
Şi aş vrea să modific tematica blogului şi layotul dar momentan nu am creionat ceva coerent.
Ideea e că bate vântul schimbării şi mă prinde comentându-le pe blog prietenilor în loc să ies cu ei la un suc.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
