Am fost câteva zile în Florența, primul city break post-pandemie. Am mai plecat în diverse locuri în anii ăștia, dar au fost plecări mai lungi, în care am avut parte de un program mai relaxat. Inclusiv în Paris am stat vreo 6 zile, așa că ritmul a fost mai lent. Îmi lipsea emoția aia pe care o ai când descoperi un oraș, când îl explorezi pentru prima oară. Cei 20 de kilometri pe zi, acel ”hai să vedem unde duce străduța asta”, loteria de la alegerea restaurantelor (ce-i drept, cu Google Maps e mai greu să iei țepe, că te ajută mult ratingurile).
Florența s-a dovedit a fi o alegere foarte bună, chiar dacă a fost o mare bătaie de cap să ajungem acolo și să plecăm înapoi. Am nimerit într-o zi de grevă în transporturi, așa că ne-a luat mult să găsim o alternativă la tren pentru distanța Bologna – Firenze. La întoarcere am nimerit în zilele cu inundații, așa că s-a lăsat cu întârzieri. Bine că am ajuns, totuși. Citeşte tot articolul
