Cam aşa a fost şi cu dansul israelian, pe care am început să-l urmăresc abia după ce am intrat prima oară la un spectacol. Nu că aş fi devenit vreun cunoscător între timp, dar a început să-mi placă, acel prim spectacol m-a făcut să caut întâlnirea. Citeşte tot articolul
A venit momentul ăla din an în care îmi fac bagajul, setez out-of-office-ul şi pornesc spre Sibiu pentru o săptămână de relaxare. Asta dacă pentru voi relaxarea constă într-o supradoză de teatru cu 3-4 spectacole pe zi, mâncat pe fugă, dormit puţin şi sprinturi de la o sală la alta. Pe scurt, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia XXIV.
Pentru mine e a şasea ediţie la care particip. A şasea! Şi când mă gândesc că am acceptat iniţial o invitaţie mai mult din curiozitate. De-atunci am revenit an de an, fie că am venit în calitate oficială sau neoficială. Până la urmă despre asta e vorba: festivalul ăsta te face să-l doreşti atât de tare încât nu prea există alternativă, pur şi simplu îţi alegi nişte zile şi te duci.
Mi-am ales din timp spectacolele pe care vreau să le văd, mi-am calculat traseele, am învăţat din lecţiile anilor trecuţi. Mi-am alocat mai mult timp şi pentru spectacolele de stradă, care sunt o bucurie mereu, dar parcă anul ăsta sunt mai multe decât oricând. Am ales şi câteva spectacole de dans (vin israelienii!), sper să apuc şi să simt Sibiul în tihnă.
Recomandarea mea e să vă urcaţi în maşină şi să vizitaţi Sibiul, măcar în weekendul care vine, dacă nu puteţi din timpul săptămânii. Îl veţi descoperi aşa cum nu l-aţi văzut niciodată. Şi chiar o să fie cu More Love dacă oricum vă place oraşul 🙂
Dacă ar fi să numărăm, am descoperi că mai sunt 70 de zile până la a 24-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Anul ăsta perioada de desfăşurare este 9 – 18 iunie.
Am avut marele noroc anul trecut să stau 7 zile întregi şi am reuşit să mă bucur de o grămadă de spectacole în sală, am prins şi câteva momente mişto pe stradă, am făcut şi live-uri cu oameni unul şi unul. Toate articolele sunt aici.
Zilele trecute s-a anunţat programul parţial şi s-au pus în vânzare primele bilete. Le găsiţi aici. Recomandarea mea este să vă cumpăraţi de acum bilete şi să faceţi ulterior planurile de călătorie, în special pentru weekenduri se vând imediat locurile la spectacolele din sală.
Nu uitaţi că acesta nu este programul complet, ci se vor mai adăuga spectacole pe parcurs. Citeşte tot articolul
Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo se desfăşoară anul ăsta între 28 octombrie şi 14 noiembrie, în 4 oraşe din România: Bucureşti, Timişoara, Cluj, Bistriţa. Eu merg la SoNoRo din 2009, adică de la a 4-a ediţie. Festivalul a crescut frumos de la an la an şi a dus muzica de cameră în spaţii mai mult sau mai puţin neconvenţionale. În tot timpul ăsta am adunat o mulţime de amintiri mişto.
M-am bucurat să văd că anul ăsta au mai multe concerte cu intrare liberă şi au introdus mai multe spaţii. Poţi asculta muzică clasică în cadrul SoNoRo atât la Ateneu, cât şi la sala de lectură a Facultăţii de Litere, la catedrala Sf. Iosif sau la Cărtureşti Carusel. Citeşte tot articolul
Astăzi începe festivalul la care am lucrat în ultimele luni alături de TeamComm. A fost o provocare în primul rând să înţelegem zona asta artistică a muzicii clasice contemporane şi a artelor moderne, dar cred că am trecut cu brio.
Între 28 septembrie şi 1 octombrie puteţi merge la The Ark, Cinema Elvira Popescu şi ARCUB Gabroveni pentru câte o seară în care puteţi „atinge” viitorul în artă.
De ce vă recomand să veniţi?
Anul trecut a fost unul extrem de greu pentru echipa PLAI. Andreea şi Norbert Tako, fondatorii festivalului, au decis să se retragă. Odată cu ei au făcut un pas înapoi şi alţi oameni din echipa de voluntari. La început n-am înţeles motivele, apoi i-am super apreciat pe cei doi pentru puterea de a lăsa ceea ce au construit în 10 ani pe mâinile altora. Nu contează că oamenii care au preluat iniţiativa aveau multă experienţă şi erau de-ai casei, sunt convins că le-a fost extrem de greu. Ştiu cazuri de oameni care n-au avut puterea asta, nu au renunţat la timp şi s-au scufundat odată cu proiectele sau afacerile lor.
Însă PLAI continuă, iar line-up-ul din acest an e extrem de bun. Joss Stone, Oi Va Voi şi alte nume interesante de pe scena de world music. O zi în plus de concert, multe activităţi interesante în tot spaţiul de festival + vizionarea în premieră a noului film al lui Cristi Puiu, Sieranevada. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo.
A 9-a ediţie a festivalului internaţional de teatru independent Undercloud e gata de start. De fapt, cred că la ora asta deja au început spectacolele din prima zi.
Ediţia din acest an se desfăşoară între 22 şi 31 august la ARCUB Gabroveni şi aduce o serie de spectacole foarte interesante. Vor fi 35 de spectacole în total, conferinţe, lansări de carte şi workshopuri. Un festival complet, care creşte de la an la an. Vă recomand cu căldură „The sunset limited”, „Omul-pernă” şi „Indianul vrea în Bronx”.
Important e să vă grăbiţi, că biletele se dau destul de repede. Mai multe detalii aici.
Planetele s-au aliniat, şansa şi-a făcut loc, aşa că am ajuns la „Visul unei nopţi de vară” jucat de The Actors’ Gang şi regizat de Tim Robbins. Am intrat în sală cu mixed feelings. Pe de-o parte mă temeam să nu fie un spectacol over rated, pe de altă parte eram super entuziasmat pentru că Tim Robbins. Citeşte tot articolul
Poate că ştiţi deja, în ultimele zile am făcut câte un live pe Facebook de la Sibiu, alături de Oltea şi Ruxandra. Luni ne-am jucat puţin, cam pe nepusă masă, un fel de intro pentru ce urma. Citeşte tot articolul
FITS este despre compromisuri, la fel ca în fiecare an. Pleci cu un program în cap şi apoi te străduieşti să-l păstrezi deşi sunt o mulţime de ispite care te cheamă la alte spectacole interesante. Aşa s-a întâmplat şi ieri, când am ratat „Vestul singuratic” cu Florin Piersic Jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă. Oltea zice că e spectacolul ediţiei pentru ea, eu nu pot decât să-l adaug în lista de pe Teatral.ro şi să aştept să se mai joace în Bucureşti.
Partea bună e că m-am obişnuit să nu mai am regrete pentru spectacolele pe care le ratez, de obicei se aliniază planetele până la urmă. Citeşte tot articolul
