Tag

lift

La ce să ne aşteptăm în 2018 în tenis

2

În câteva zile începe noul sezon competiţional în tenis, aşa că vor reapărea cei care sunt #fanidemici Simona Halep, precum şi haterii de ocazie (“nu prea urmăresc eu, dar eram sigur că o să piardă!”). Pentru că sunt câteva zile mai liniştite, să vedem la ce ne putem aştepta în 2018 în tenis, atât de la circuitul WTA, cât şi de la ATP.

WTA

Probabil că discuţia #1 va fi legată de revenirea Serenei Williams în circuit. Serena a născut în septembrie şi vrea să-şi apere titlul cucerit la Australian Open în 2017, când era însărcinată deja în câteva săptămâni. Deja s-a vorbit despre wild-carduri la Brisbane şi Sydney, e posibil s-o vedem pe teren în meciuri oficiale încă din primele zile ale lui 2018. Nu cred că o să avem din nou parte de o Serena invincibilă, însă cred că sunt şanse pentru un nou Grand Slam. Mizele Serenei sunt două: să depăşească recordul lui Margaret Court (24 de Grand Slamuri) şi prin asta să dovedească că e cea mai bună tenismenă a tuturor timpurilor şi să-şi demonstreze că poate face asta chiar şi după ce a născut. Are 36 de ani şi 23 de Slamuri, să vedem dacă mai obţine două. Probabil că va construi sezonul pentru ultimele două turnee majore, Wimbledon şi US Open, unde a câştigat de 6-7 ori şi unde are o şansă bună de reuşită. Bine, ar mai fi şi câştigarea Grand Slamului calendaristic (adică toate cele 4 turnee în acelaşi ani, ceea ce Stefi Graff a reuşit în 1988), dar asta e imposibil de atins din punctul meu de vedere. În 2015 cred că a fost ultima mare şansă a Serenei la acest titlu neoficial.

Citeste tot articolul

Lifturi

5

Stau într-un bloc de 4 etaje. N-avem lift şi nici nu ne-ar trebui. Alea 10 minute (cumulate) de urcat şi coborât pe scări în fiecare zi ne menţin în formă. Problema e că eu nu prea sunt dus cu liftul din cauza asta. Am umblat la viaţa mea în ceva lifturi, dar nu sunt fan.

Să vă spun şi de ce: când eram mic de tot mai mergeam pe la bunici, în vacanţă la ţară. Pentru că bunicii mei sunt din Bucureşti, “la ţară” însemna pentru mine într-un capăt sau celălalt al oraşului. De-asta am eu poveşti din copilărie doar în parcurile Plumbuita, Tei şi Cişmigiu.

Într-o vară stăteam la bunicii din partea tatălui. Nu mai ştiu cum, am rămas singur în lift, bunică-miu a scăpat uşa şi pe mine m-a furat liftul. M-a găsit un vecin plângând şi ţipând disperat. În timp ce vecinul încerca să mă calmeze ca să afle al cui sunt, a apărut bunică-miu. Dar eu cu lifturile nu m-am mai înţeles de-atunci. Asta se întâmpla pe la 4-5 ani.

A trecut timpul, am crescut şi am început să mai interacţionez cu copiii de la blog. Şi din când în când ne mai duceam pe la unul la uşă ca să-l chemăm afară (de obicei pe la puştii care aveau minge). Dacă era bloc cu lift, eu alegeam scările. Şi am continuat să fac asta până prin liceu. Pe urmă m-am mai civilizat şi eu, dar sunt şi acum lifturi pe care le evit. Cel de la Caffffe Creativa e un exemplu.