medicina

IN Casual stuff

De când mă ştiu aud că nu sunt locuri în spitalele româneşti. Există pacienţi care stau câte 2 în pat, există oameni care aşteaptă luni întregi o operaţie, sunt probleme de efectiv, sunt şi probleme de buget. Cunoaşteţi problema.

Şi cu toate astea nu s-a gândit nimeni să facă ceva cu programul ăla afurisit de externări. În continuare, un pacient care are de stat în spital până vineri la ora 20:00 se poate externa abia luni la ora 10:00 (dacă are noroc). Pentru că sâmbătă şi duminică nu se fac externări. Nu-i aşa că e foarte logic să ţii pe mâncare şi cazare nişte oameni ce pot fi externaţi doar pentru că nu ai un doctor care să-şi dea acceptul şi să semneze o foaie de externare? Sunt convins că se pot găsi soluţii pentru ca medicul „de weekend” să fie pus în temă şi să ia o decizie pentru procentul de pacienţi care ar putea fi lăsaţi să meargă acasă mai rapid. Şi salariul acesta suplimentar ar putea fi plătit exact din economia care se face la mâncare, cazare (transpus în personal de curăţenie, lumină) etc.

E o soluţie mică şi simplă pentru una dintre problemele din spitale. Şi sunt convins că ar fi şi altele, mie mi-a sărit în ochi asta pentru că m-am întâlnit cu un astfel de caz recent. Doar că trebuie ca Sistemul să-şi dorească astfel de soluţii.

IN Casual stuff

Prin şcoala generală ştiam foarte bine ce vreau să fac în viaţă. Urma să dau la Facultatea de Medicină, să mă fac chirurg, să trăiesc într-un mediu cu care eram familiarizat şi care îmi plăcea extrem de mult. Valurile vieţii mi-au dat peste cap planurile, am nimerit la filologie în loc de ştiinţele naturii, drept pentru care biologie şi chimie n-am învăţat deloc. Ca să am o şansă decentă de intrare ar fi trebuit să încep meditaţiile la chimie şi biologie prin clasa a 11-a. Doar că în momentul ăla deja mi-era bine, aveam alte pasiuni. Încă nu ştiam ce vreau să fac, dar ştiam că o să fie legat de scris. În plus, recunosc fără nicio ruşine, mi-a fost lene! Şi lenea aia m-a salvat.

Am auzit recent o poveste extrem de tristă: un cunoscut cu un an mai mare decât mine şi-a urmat visul, a făcut cei 6 ani de medicină, iar acum e medic rezident la spitalul Fundeni. Ştiţi cât are salariul? 902 lei plus ceva bonuri de masă. Nouă sute doi lei! După ce omul a învăţat în 6 ani cât n-am învăţat eu în 15. Şi îi plătesc părinţii întreţinere, plus că îl ajută cu bani la greu. Că salariul nu-i ajunge nici pentru banii de buzunar. Repet, e vorba de un tânăr care are aproape 27 de ani şi care salvează vieţi la locul de muncă.

Ştim cu toţii că salariile medicilor sunt mici, la fel ca alea ale profesorilor. Că e nasol, că viaţa e grea, că statul român n-are bani. Dar când auzi de o poveste în cercul de cunoscuţi, când e vorba de un om în situaţia căruia te puteai afla şi tu, parcă îţi dai seama mai bine cum stau lucrurile. 902 lei pe lună! N-are rost să mai spun că toţi colegii mei de generaţie care au terminat un liceu şi au făcut o facultate, oricare ar fi aia, câştigă mult mai mult.

IN Casual stuff

Am vrut să dau la medicină încă din primii ani de şcoală. Am crescut aproape de sistemul medical, aşa că sunt familiarizat cu tot ce-a avut de îndurat acest domeniu în ultimii 20 de ani.

N-am mai dat la medicină (şi) din cauză că absolvenţii o duc tot mai prost. Oricum e un ciclu de învăţământ foarte lung, însă în România lucrurile s-au înrăutăţit. Totul a dus la situaţia actuală: la fiecare 5 ore un medic părăseşte România şi alege să muncească în alte ţări. Şi ştiţi şi voi cel puţin un exemplu.

Din fericire există tineri care aleg în continuare medicina (chiar dacă sunt mai puţini ca înainte), însă tot ei aleg să profeseze în afară. Singura soluţie e să-i întoarcem din drum.

Un fel de bonus: am nimerit pe siteul Spitalului Marie Curie. Arată deosebit de trist, în ton cu toate problemele actuale.

IN Casual stuff

Săptămâna asta s-a lansat ceva program de analize gratuite la o clinică privată din Bucureşti, cu scopul de a marca Ziua Mondială a Diabetului. În perioara 10 noiembrie – 10 decembrie, poţi beneficia de un set de analize pentru depistarea diabetului la clinica Medas. O serie de bloggeri au fost prezenţi la o întâlnire cu medicii specialişti de la clinică, şi-au făcut analizele şi au scris despre experienţă. Foarte frumos până aici.

Doar că bloggerii au venit şi cu ceva pentru cititori: câte trei seturi de analize complexe plus o consultaţie la medicul diabetolog. Mă aşteptam să fie bătaie, mai ales că sistemul nostru sanitar nu e strălucit. Când colo… pauză. Maxim 3-4 oameni pe fiecare blog (excepţie face Ştefan Murgeanu). Dacă erau pişcoturi sau aparate de făcut cafea se înghesuia toată lumea.

Ştiu că poate vă e frică de analize, dar zău că e o oportunitate foarte bună. Îmi aduc aminte ce fobie de analize dezvoltasem când eram mai mic. Dura cam 30 de minute fiecare recoltare de sânge. Mi-era frică de ac mai rău decât de urs. Însă la un moment dat am conştientizat că e important să-ţi faci analizele constant, să poţi depista din timp tot ce e în neregulă cu corpul tău. Chiar ieri, după ce-am citit toate reacţiile m-am programat pentru analize.

Puteţi şi voi la Pietricel, Auraş, Ruxa, Alina Cst, Marie-Jeanne şi Chinezu.

IN Revolte

In curand pacientii aflati in faze terminale ale anumitor boli nu vor mai fi dusi la terapie intensiva. Asta ne pregateste Ministerul Sanatatii. Pentru ca nu sunt bani. Se merge pe principiul: sa-i salvam pe cei cu o speranta de viata mai mare.

Selectie naturala normata de niste cerneala pe hartie.

N-are sens, in viziunea lor, sa dai banii pe tratamentul unui om care n-are sanse de viata prea mari. Pentru ca se incaseaza 4 miliarde pe asigurarile de sanatate iar suma necesara este de 10 miliarde. Prin urmare, pentru ca n-au cum sa ii oblige sa contribuie la buget pe aia care muncesc la negru sau aia care incearca sa pacaleasca statul in alte moduri, taie din costuri. Si cu ce sa incepi daca nu cu cei mai slabi?

Pana la urma cine va stabili cat de grava e starea unui bolnav? Cine se indura sa-i opreasca tratamentul? Ce medic din tara asta o sa poata explica: nu sunt sanse foarte mari asa ca nu o sa risipim banii aiurea.

Nici nu vreau sa ma gandesc la situatia in care un apropiat e in situatia data. O luam principial. Basescu mareste salariile profesorilor cu 50% si bolnavii in faze terminale mor. La urmatoarea marire de salarii cine mai moare?

Mic scandal romanesc

question_answer0

In viata medicala si-a facut loc un nou scandal care, din fericire, n-a luat amploare asa cum ma asteptam.

Un medic de la Institutul… bla bla… Medicina Aerospatiala a agresat o adolescenta de 15 ani intr-un metrou din Boston. Stirea aici. Am dat stirea din Boston Herald pentru ca, dupa cum stiti, jurnalistul roman e prea prost ca sa traduca din engleza. Asa ca apar tot felul de tampenii. (ba ca doctorul a pledat vinovat, ba ca era in tren nu in metrou, ba ca martorii au oprit trenul -devenit intre timp metrou- si tot asa)

Ce nu se spune in articolele romanesti: ca in Boston e o intreaga campanie de pedepsire a agresorilor din metrouri. Asa ca romanul nostru a picat la fix. Pariem ca o sa ajunga in cartile de drept „cazul Baloescu” si modul in care s-a descurcat statul american pentru protejarea cetatenilor sai de psihopatii care le pun mana pe fund femeilor?

IN Contraste

Scriam acum ceva vreme despre fetitza unor prieteni de familie care a fost diagnosticata cu cancer.Din fericire testele au aratat in cele din urma ca Maria nu are cancer si ca analizele au fost eronate din cauza unor complicatii ale unei banale operatii de apendicita.Se pare ca exista cineva acolo Sus care a avut grija de ea….

IN Gânduri de zi cu zi

Acest post prezinta realitatea cruda pe care o ignoram si o ascundem in spatele unui zambet fals.Acest post este deprimant dar adevarat.

Maria este o fata de 10 ani.Ii spun Maria desi nu o cheama asa si de fapt nici nu are importanta numele ei.E o fetita ca oricare alta.Urma sa inceapa scoala saptamana viitoare.Numai ca in urma cu o luna i-a aparut un ganglion in zona gatului.A fost internata si i s-au facut analize.A parut doar o umflatura la inceput astfel incat medicii au lasat-o sa mearga acasa.Dupa putin timp a inceput sa se simta rau… ganglionul a crescut si a fost internata pentru a i se extirpa tumoarea.

Dupa 2 internari si o operatie parintii au primit o veste sfasietoare.Tumoarea e maligna.Maria are cancer.La varsta ei conformatia ei plapanda va fi nevoita sa faca tratament cu citostatice.Iar aceasta lupta cu boala o va ucide inaintea cancerului.Medicii ii dau maxim 3-4 luni.Poate alege sa nu se trateze sau poate alege sa se trateze dar tratamentul o poate ucide mai repede decat boala.Indiferent de cale,numai o minune o poate salva.

Mor multi copii de varsta ei anual,e adevarat.Insa nu pot sa nu-mi pun intrebarea care ii framanta pe parinti: „Cum crezi ca e mai bine sa moara fiica ta?”

Dumnezeu sa ii ajute!

Meniu