oameni

IN Casual stuff

Sunt mai bine de 2 săptămâni de când sudul ţării e îngropat în zăpadă. Am fost cu toţii afectaţi, scoşi din zona de confort (termic) – cum ar zice Ciubotaru. Dincolo de părţile nasoale, cred că am identificat şi un lucru bun: oamenii au devenit mai buni. Am regăsit solidaritatea demult pierdută pe la noi. Am văzut oameni care nu se ştiau între ei şi care împingeau la diverse maşini blocate în zăpadă, oameni care dădeau la lopată pentru maşina altuia, cetăţeni care ajutau femeile să treacă peste grămezi de gheaţă şi zăpadă. Sau alţii care îşi zâmbeau fericiţi în momentul în care reuşeau să deblocheze o maşină.

Parcă au fost mai puţine claxoane zilele astea, am fost mai atenţi, am încercat să ne ajutăm unii pe alţii. Să sperăm că starea asta nu se va risipi odată cu topirea zăpezilor. Ne prinde bine.

Update: un articol care vorbeşte chiar despre asta, la Tunaru.

IN Casual stuff

Acum câţiva ani Năstase îl făcea praf pe Victor Hănescu, spunând că e un jucător de mâna a doua. Anul trecut, acelaşi Hănescu era imaginea turneului BRD Năstase-Ţiriac Trophy şi juca rolul de marionetă în războiul dintre Năstase, Ţiriac şi Federaţie. Fiind acum „supus”, Hănescu nu mai e un jucător aşa rău. De data asta e rândul lui Tecău. Băiatul care alături de Mergea, în mandatul lui Năstase urma să facă „cel mai mare cuplu la dublu al României”, a devenit acum un jucător slăbuţ, care câştigă doar turnee de antrenament. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunt mulţi oameni supăraţi pe lumea asta. Supăraţi, deranjaţi, iritaţi. Dar nu spun de cine.

Un om. Un blogger. O agenţie. Se ştiu ei. Nu dăm nume că n-are rost, ştie toată lumea.

Cum zice şi tovarăşul Brylu, ce sens are s-o dăm după gard? De ce nu zicem că aici, de exemplu, e vorba despre Anca Duma? Trebuie să stau eu să fac pe detectivul. Ştiu, nu e vorba de oameni, e vorba de ideea în sine. Dar uneori e bine să spunem lucrurilor pe nume pentru a fi siguri că îndreptăm ceva.

Aici e vorba (iar) de Standout, printre altele.

Şi exemplele pot continua. De ce nu apar nume? Pentru că de cele mai multe ori e o şansă să spui cu mult curaj „nu era vorba de tine”. De alţii era vorba, alţii fac aşa, tu nu.

Hai să ne asumăm până la capăt când facem mişto de cineva sau când nu ne convine ceva, nu să scriem ghicitori.

Am strâns subiecte pentru 100 de posturi în două zile de excursie, dar o să sintetizez puţin şi pe urmă o iau pe oraşe, post cu post:

  • toată lumea laudă curăţenia din Transilvania, aşa că mă aşteptam să fie totul perfect. nu e. nu mi s-a părut excesiv de curat. e… românesc.
  • oamenii nu te tratează chiar aşa rău. ce-i drept, n-am avansat foarte mult în partea ungurilor
  • e nevoie de mulţi bani ca să se facă treabă acolo. Într-o comparaţie cu zona mănăstirilor din Moldova, lumea se ocupa mai puţin.
  • e foarte tare să mergi cu autocaru şi să nu-ţi pese de ce se întâmplă la volan.
  • mesele la ore fixe nu sunt o idee chiar atât de rea până la urmă.

Ca de obicei, inainte de primul clopotel, e din nou full in magazine. Cozi, aglomeratie, nervi si rafturi goale. Si bonus, angajatii magazinului care incearca sa aprovizioneze rafturile blocand tot magazinu. Aceeasi tembeli care se opresc in mijlocu drumului, aceeasi natafleti care aleg piperul de parca isi iau mercedes, aceeasi copii care alearga ca in parc.

Printre ei, o specie aparte a magazinului, oamenii care petrec ore intregi acolo. E vorba de familiile care nu ies nicaieri si in weekend simt nevoia sa se afiseze undeva. Pentru ei, cumparaturile sunt un adevarat ritual. Ii recunosti foarte usor; sunt oamenii aia care la casa au in cos o mica ghena. Pentru ca cetateanului i se face sete, foame, pofta de ceva dulce in timp ce se plimba 4 ore prin magazin si trebuie sa manance, nu? Asa ca la casa prezinta un munte mare de ambalaje pe care, din fericire, le plateste. Azi, un cetatean servea niste parizer asteptand sa-i vina randul la casa.

Imi pare rau ca nu i-am zis „pofta buna” dar ma temeam ca o sa ma roage sa-i imprumut niste mustar din borcanul meu.

De mici ii invata…

question_answer0
IN Romanica noastra

Piata Universitatii. Aglomeratie. Un tata cu cei 2 fii. Unul aproape de liceu, celalalt mic, gras si simpatic. Tatal – mare, gras si nesimtit.

Merg unul langa altul pe mijlocul trotuarului, tatal in centru. Fiind aglomerat, lumea trece pe unde nimereste, se strecoara si la un moment dat mezinul se da din calea unei tinere grabite. Tatal il apostrofeaza cu o caldura parinteasca in glas (acel ton de „hai puisor fii barbat”) :

-„De ce te-ai ferit tata?”
-„Pai…. ma lovea…” (chiar si un pusti de 6 ani intelege asta)
-„Eh.. cum sa te loveasca… sa se uite pe unde merge, cum sa te loveasca? Ce ti-era frica sa te loveasca? Sa nu te mai feresti…”

Ii mai zice de 3 ori si peste 10 ani il vezi cum se inghesuie la metrou  cand se deschid usile.

Relatii Publice.

question_answer0

Vorbeam cu o prietena zilele astea despre oameni. Despre cum trag ei concluzii, despre cum isi formeaza anumite pareri.

Din discutie am realizat un lucru. Tanara generatie nu s-a schimbat deloc in comparatie cu „batranii”. Sigur, sunt o mana de oameni destupati, dar in fond tanara generatie pune botu la aceleasi lucruri ca generatiile anterioare.

E la fel de usor sa-i faci din vorbe pe oameni. Se vorbeste despre evolutia PRului dar in Romania e 0, advertisingul de la noi e o gluma proasta la festivalurile mari si asta pentru ca la noi publicu e mult prea usor de pacalit.

Se ia de bun orice. Sunt 3 cazuri: daca zic „sunt cel mai bun sahist” concluzia generala va fi : ‘e cam ingamfat’.

daca zic „sunt un bun sahist” automat ‘e un bun sahist’ (sigur, pana la proba contrarie).

Daca spun „sunt un sahist de rahat” e destul de clar – nu stiu sah. ‘Pana si el a zis frate’

Daca zici, inseamna ca asa e. Oamenii care se bat cu pumnul in piept ruleaza fin. N-are niciun sens sa analizam noi de capu nostru ceva… valoarea unui om se vede din vorbe.

Meniu