otopeni

IN Casual stuff

Cândva în luna martie România va adera la Air Schengen, adică un fel de struţo-cămilă care ne ajută cât de cât să economisim timp, dar care e o palmă pe obrazul administraţiilor de la Bucureşti şi Sofia pentru corupţia din vămile terestre.

Imaginaţi-vă cum ar fi să treceţi direct în Bulgaria şi mai apoi în Grecia fără să mai pierdeţi ore întregi la controlul vamal. Bine, şi imaginaţi-vă şi cum ar fi să avem un pod decent peste Dunăre la Giurgiu. Vreo 3 benzi pe sens, cu taxă plătită prin SMS sau online, fără acel acces întortocheat la Ruse. Nimic SF, lucruri de secol XXI. Sau să ajungem imediat în Ungaria, să nu mai fie cozile alea la Nădlac. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum mult timp am citit despre Park4Fly la Bunescu, am reţinut informaţia şi m-am gândit că poate voi parca la un moment dat acolo*. S-a nimerit abia primăvara asta să am nevoie de un astfel de serviciu. De obicei apelez la prieteni pentru diferite drumuri la aeroport, din raţiuni de predictibilitate şi confort, nu din raţiuni financiare. Mi s-a întâmplat să nu găsesc Uber sau Bolt cu 2-3 ore înainte de decolare şi să intre panica. 

De data asta n-am mai vrut să apelez la prieteni, am zis să testez o parcare pe termen lung din zona Otopeni. Faţă de toamna anului trecut, parcarea din aeroport s-a scumpit, nu mai e 50 de lei pe zi, e 100 de lei pe zi. Ceea ce mi s-a părut prea mult. Dacă stăteam una-două zile ar fi meritat, dar 400 de lei pentru parcare mi se pare prea mult. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De vreo 2 ani se vorbeşte de problemele pe care le are cel mai mare aeroport din ţară. Pistele au denivelări mari şi au tot fost cârpite, spaţiile în care sunt primiţi pasagerii sunt prea mici, se formează cozi, transportul este sub-dimensionat.

Aeroportul ăla este un pericol pentru toţi pasagerii care îl tranzitează. Mai întâi s-a ciocnit un autobuz cu o maşină tehnică, apoi au explodat anvelopele unui ATR (acele avioane cu elice care efectuează zboruri interne pentru TAROM). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vineri m-am întors de la Timişoara şi am nimerit în mijlocul unei ore de vârf pe aeroportul Otopeni. Nu mai puţin de 16 avioane au aterizat în decurs de câteva zeci de minute, ceea ce a produs un haos general. Numai din Timişoara erau 2 curse, un Tarom şi un Ryan Air, programate la aceeaşi oră. Aşa că în zona de bonuri pentru taxi era o coadă de câteva zeci de persoane. Nu exagerez cu nimic, cred că erau peste 50 de persoane la coadă.

Situaţia mi-a adus aminte de cea de acum 3 ani, când am aterizat pe la 4:45 şi am găsit cu greu un taxi, după o coadă de vreo 15-20 de persoane, mort de somn, am reuşit să găsesc o maşină care să considere că cei 35 de lei ai mei sunt suficient de buni pentru un drum de 15 km. Oricum n-aveam altă soluţie, chiar şi puţinele maşini cu 3,5 lei/km dispăruseră, autobuzul nu circula la ora aia şi nici n-aveam cum să sun un prieten. M-am simţit blocat în Otopeni, la câţiva kilometri de casă, un sentiment super frustrant. De-atunci mi-am promis că o să merg să iau de la aeroport orice prieten care mă solicită, chiar şi orice duşman, că nimeni nu merită să treacă prin situaţia asta (şi am mai decis că nu mai aleg zboruri care să ajungă aşa târziu, dar asta e altă poveste). Citeşte tot articolul

Meniu