Vineri m-am întors de la Timişoara şi am nimerit în mijlocul unei ore de vârf pe aeroportul Otopeni. Nu mai puţin de 16 avioane au aterizat în decurs de câteva zeci de minute, ceea ce a produs un haos general. Numai din Timişoara erau 2 curse, un Tarom şi un Ryan Air, programate la aceeaşi oră. Aşa că în zona de bonuri pentru taxi era o coadă de câteva zeci de persoane. Nu exagerez cu nimic, cred că erau peste 50 de persoane la coadă.
Situaţia mi-a adus aminte de cea de acum 3 ani, când am aterizat pe la 4:45 şi am găsit cu greu un taxi, după o coadă de vreo 15-20 de persoane, mort de somn, am reuşit să găsesc o maşină care să considere că cei 35 de lei ai mei sunt suficient de buni pentru un drum de 15 km. Oricum n-aveam altă soluţie, chiar şi puţinele maşini cu 3,5 lei/km dispăruseră, autobuzul nu circula la ora aia şi nici n-aveam cum să sun un prieten. M-am simţit blocat în Otopeni, la câţiva kilometri de casă, un sentiment super frustrant. De-atunci mi-am promis că o să merg să iau de la aeroport orice prieten care mă solicită, chiar şi orice duşman, că nimeni nu merită să treacă prin situaţia asta (şi am mai decis că nu mai aleg zboruri care să ajungă aşa târziu, dar asta e altă poveste).
O vreme mi-am rugat prietenii să vină să mă ia, indiferent dacă zborul era mai scurt sau mai lung, pur şi simplu nu voiam să stau cu incertitudinea aia nasoală. Ulterior lucrurile s-au mai relaxat puţin, însă văd că ne-am întors în timp.
UBER n-am găsit vinerea trecută (erau sute de oameni care aşteptau la sosiri), intrarea în parcare era total blocată, aşa că eram foarte aproape să-mi sun un prieten. Până la urmă n-a mai fost nevoie, am dat de nişte colegi de conferinţă (şi de suferinţă, în momentul ăla), care au prins un UBER. Chiar şi aşa tot m-am umplut de spume când am aflat că sunt companii de taxi care s-au retras de pe aeroport.
Iar sunt jocuri de culise pe timpul şi nervii clienţilor. Aş adăuga că şi pe banii lor, că scăderea concurenţei nu duce la nimic bun. UBER a introdus recent o taxă în plus pentru drumurile de peste 15 km, adică fix pentru aeroport, unde cred că se fac cele mai multe curse lungi. Nu sunt bani mulţi, eu am dat 5 lei în plus la o cursă de 30. Practic, vorbim de 3 lei/km după ce se trece de 15 km, ceea ce s-ar justifica pentru toate drumurile în afara oraşului exceptând aeroportul. E o taxă de „mă întorc pe gol” care nu se aplică de cele mai multe ori pe Otopeni, la cât de aglomerată a devenit situaţia acolo.
Până prin 2050, când o să avem (probabil!) metrou la Otopeni, nu ne rămâne decât să baletăm printre taximetrişti, UBER şi alte variante ajutătoare pentru aeroport.
3 comentarii. Leave new
„Până prin 2050, când o să avem (probabil!) metrou la Otopeni” Ce optimist esti! 🙂 Serios vorbind, eu prefer mereu sa platesc cativa euro in plus (sau chiar mai multi) si sa iau un avion care aterizeaza la ore decente, nu la ora 3-4 dimineata. Imi rezerv astfel si varianta transportului in comun pana in oras si datul cu flit la taximetristi nesimtiti (100 de lei pana la piata Charles de Gaulle!).
Da, şi eu încerc să evit orele nasoale, dar în cazul respectiv era singurul zbor direct spre Valencia.
Eu folosesc cu succes de cativa ani deja serviciile BlackCab (nu, nu fac reclama). Inainte lasam masina in parcarea pe termen lung de la aeroport, dar daca vii dupa zbor de “peste balta” si aterizezi spre mezul noptii rupt de oboseala, numai bun de condus mai esti, mai ales daca ai 40km pana acasa.