După ce-am aflat detalii despre topul Gault&Millau România, mi-am adus aminte de două restaurante franţuzeşti în care am mâncat extrem de bine acum 5 ani, când am fost în vizită la Parlamentul European. Şi m-am întrebat câte bonete or avea acele restaurante, mai ales că unul era franţuzesc şi avea doar 7 preparate în meniu cu tot cu desert. 

Perles de Saveurs se cheamă restaurantul franţuzesc şi, spre surprinderea mea, n-are nicio bonetă (deşi am mâncat o carne de vită excelentă acolo). 

Însă ce voiam să spun e că am căutat vreo 2 ore poze de acolo. Mai mult ca să-mi amintesc cum se numea locul, că vorbim de 2013, deci calitatea imaginilor ştiam că lasă de dorit. Şi tot căutând prin foldere (după 2013 m-am organizat mult mai bine pe partea de poze) am descoperit o mulţime de lucruri interesante surprinse cu telefonul.

Maidanul din spatele blocului pe care jucam fotbal când eram mic (şi care abia de prin 2010 a început să fie ocupat de garaje, recent de blocuri), curtea liceului, sufrageria din Militari, cum arăta apartamentul din Tei gol, înainte să aduc jumătate din IKEA aici etc.

Cadrele astea sunt ceea ce s-ar putea numi „fotografii inutile”, făcute din plictiseală sau doar pentru a testa diferite setări ale telefonului. Şi cu toate astea mă ajută să îmi aduc aminte de diferite momente din viaţă. Li se adaugă şi diferite feluri de mâncare de la restaurante din toată lumea, poze de la evenimente etc. Mă bucur că le-am făcut pe toate, dar cel mai mult mă bucur că am poze cu familia în formula completă, de pe la mese de acum 5-6-7 ani. Instantanee din acelea tembele, uneori neclare, peste care dai la un moment dat şi despre care realizezi că sunt cele mai recente fotografii cu oamenii respectivi.

Aşa că vă recomand să faceţi cât mai multe poze, cu orice. Oricât de banal ar părea, oricât de monoton şi neschimbat ar părea peisajul respectiv. E super uşor să faci şi să stochezi o poză, aşa că merită să vă creaţi o memorie vizuală a existenţei, de la magazinul din colţ până la locul de parcare proaspăt deszăpezit şi tortul de la o aniversare în familie.

*Imaginea de mai sus e de la Restaurant Au Gurtlerhoft, un local cu specific alsacian la care felurile principale de mâncare erau: carne cu carne, cârnaţi cu bucăţi de carne, ciolan cu costiţă, wurşti cu carne şi nişte varză sau cartofi din când în când. Merită testat dacă ajungeţi în zonă.

2 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu