fotografii

IN Casual stuff

Bine, e destul de pompos spus ”foto-documentez”, dar cam asta e ideea. Fac poze la toate momentele notabile din viață, la toate chestiile care mi se par funny, la orice mașină nouă pe care o văd, la orice restaurant merg etc.

Eu sunt ăla scoate telefonul să facă poză la meniu și la mâncare atunci când e la un restaurant. Am început pe la debutul social media, când urcam pozele pe Twitter printr-o conexiune WAP, scopul de atunci fiind să postez pe blog. Ulterior mi-am dat seama cât de mult îmi folosește obiceiul ăsta chiar și fără să postez undeva. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am descoperit zilele trecute* un album foto super mişto, cu fotografii din Bucureştiul de la sfârşitul anilor ’90. Sunt nişte imagini din ’95, ’98 şi 2001, o perioadă de tristă amintire pentru oraşul ăsta.

Mi-au revenit o grămadă de amintiri, cu Lipscani-ul în ruină, cu toate consignaţiile pe la care mă plimba tata când voia să vândă vreun aparat foto (ca să facă rost de bani, că erau vremuri grele). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După cum bine îmi comenta cineva zilele trecute, pe lângă filmele publicate online cu acces gratuit, ar fi extrem de important să se dea acces la cât mai multe lucrări ştiinţifice publicate în print de-a lungul istoriei. Fotografiile sunt o altă formă de conţinut extrem de valoroasă, prin intermediul lor putând fi reconstituite istorii, analizate obiceiuri şi trase concluzii. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După ce-am aflat detalii despre topul Gault&Millau România, mi-am adus aminte de două restaurante franţuzeşti în care am mâncat extrem de bine acum 5 ani, când am fost în vizită la Parlamentul European. Şi m-am întrebat câte bonete or avea acele restaurante, mai ales că unul era franţuzesc şi avea doar 7 preparate în meniu cu tot cu desert. 

Perles de Saveurs se cheamă restaurantul franţuzesc şi, spre surprinderea mea, n-are nicio bonetă (deşi am mâncat o carne de vită excelentă acolo). 

Însă ce voiam să spun e că am căutat vreo 2 ore poze de acolo. Mai mult ca să-mi amintesc cum se numea locul, că vorbim de 2013, deci calitatea imaginilor ştiam că lasă de dorit. Şi tot căutând prin foldere (după 2013 m-am organizat mult mai bine pe partea de poze) am descoperit o mulţime de lucruri interesante surprinse cu telefonul. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Anul ăsta am plecat cu o dilemă de la FITS. Am asistat parcă la mai multe discuţii ca niciodată între organizatori şi oameni care voiau să fotografieze sau să filmeze spectacolele de sală. Uneori erau voluntari mult prea zeloşi, alteori nişte spectatori prea entuziasmaţi de ceea ce vedeau.

Chiar şi eu am fost apostrofat că fac poze la un spectacol la care erau interzise doar bliţurile, nu şi filmarea sau fotografierea. Şi am început să mă întreb unde se trage linia între furt şi promovare.

Înţeleg că artiştii îşi doresc să aducă publicul în sală pentru a oferi experienţa completă. Înţeleg şi că vor ca showurile lor să fie prezentate cu imagini de cea mai bună calitate, montaje profesioniste, bucăţi relevante. Însă de multe ori aceste trailere sunt insuficiente sau sunt mult prea abstracte.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cea mai naşpa chestie de la inventarea telefoanelor cu camere şmechere e legată de fotografiile de grup. Pentru că oricâţi megapixeli ar avea fotograful, oricâte opţiuni de sharing pe reţele mobile, MMSuri sau transmisii NFC ai avea, tot se găsesc 2-3 oameni care vor musai să aibă şi ei poza făcută cu telefonul lor. „Hai, fă şi cu ăsta, te rog mult, că vreau să o am şi eu”. De parcă n-am fi în acelaşi grup de prieteni ca să facem schimb de poze.

Iar cel mai amuzant e când sunt 2-3 fotografi, fiecare cu telefonul lui, încercând să facă poză în acelaşi timp. Rezultă pozele alea de la petreceri în care toată lumea se uită în altă direcţie. Pentru că nimeni nu ştie să organizeze subiecţii: acum vă uitaţi la mine, apoi vă uitaţi la Georgel, apoi la Marcel.

IN Casual stuff

Foto: Igu

Teoretic ştim: o fotografie bună e foarte importantă. Dar cât de importantă e pentru o pagină de Facebook? Cam cât 5000 de fani luaţi gratis.

Poza de mai sus a apărut deja pe zeci de mii de newsfeeduri din România şi nu numai. Peste 9000 de shares, vreo 16.000 de likeuri şi probabil un reach enorm. Iar din punct de vedere al conversiei pagina Bucureşti Optimist – pe care a fost postată poza – a crescut cu 5000 de fani de pe-o zi pe alta.

Nu-mi dau seama care e fotografia virală a anului în România: cea de mai sus sau asta.

Meniu