Aşa cum v-am povestit în urmă cu câteva luni, Gault&Millau au venit în România şi s-au apucat de analizat restaurantele româneşti. După ce au testat suficiente, au scos şi un ghid, pe care îl vom vedea pe piaţă în următoarele săptămâni. Până atunci, a fost publicat pe Facebook topul cu cele mai bune restaurante.
Dacă aş fi pariat acum 2 luni, probabil că acum m-aş fi umplut de bani. Am zis atunci că n-o să avem niciun restaurant peste 16,5 puncte. Se pare că am fost indulgent, punctajul maxim este 15 şi a fost obţinut de Maize, care a primit 3 bonete pe baza punctajului. Este restaurantul condus de Chef Alex Petricean, cunoscut şi ca D’Artagnan de la MasterChef. Tot el este şi Bucătarul Anului. N-am ajuns încă, dar e cap de listă pentru mine şi, probabil, încă câteva mii de oameni în acest moment.
În rest nu mi se pare că sunt surprize prea mari, mă aşteptam să văd acolo The Artist, Joseph, L’Atelier sau Casa di David. Dintre locurile mele preferate din Bucureşti doar La Samuelle e prin top. M-am bucurat să văd Benjamin Steakhouse (pe care l-am descoperit anul trecut), Hermania şi La Pasaj, toate din Sibiu. Sunt în total 90 de restaurante bune şi bune-bune. N-aş zice că avem vreun restaurant foarte bun, abia de la 16 puncte încolo putem vorbi de aşa ceva, iar la 18 puncte sunt cele excelente.
Ghidul include şi 51 de localuri POP. Sunt acele localuri oarecum hipstereşti, cu un decor fistichiu şi o ambianţă plăcută. Pe listă sunt „the usual suspects” din Bucureşti: Shift, Simbio, Alt Shift, Energiea, Animaletto etc.
Sunt şi nişte surprize precum Ciorbăria sau Caru’ cu bere (whaaat? mă aşteptam să ia măcar 10 puncte). Cumva, topul ăsta POP mi se pare că zice „ok, localurile astea sunt mişto, dar mâncarea nu e WOW”.
Am văzut că multă lume s-a plâns de numărul mic de oraşe incluse. Această ediţie e una restrânsă, în noiembrie se va lansa o nouă ediţie a ghidului, pentru alinierea cu toate ediţiile internaţionale. Atunci vor fi incluse mai multe oraşe şi restaurante. În Elveţia, de exemplu, ghidul conţine 800 de restaurante, 100 de hoteluri şi 100 de producători de vin. În Austria tot cam aşa. Dar vorbim de ţări cu o istorie îndelungată a ghidului.
Bine, asta nu înseamnă că vom vedea prea multe oraşe noi. Mă aştept la Iaşi, Constanţa şi încă vreo 2-3, nu cred că găsim ceva suficient de bun în Zimnicea sau Giurgiu.
Oricum, până în noiembrie avem timp să testăm restaurantele din lista asta, să ne certăm pe care ne-a plăcut mai mult, să ne plângem că restaurantul nostru preferat nu e în listă şi să contestăm pregătirea evaluatorilor, acurateţea papilelor, calitatea hârtiei şi, în general, tot ce poate fi contestat. Altfel ne-am plictisi teribil, nu?
