Anul ăsta am plecat cu o dilemă de la FITS. Am asistat parcă la mai multe discuţii ca niciodată între organizatori şi oameni care voiau să fotografieze sau să filmeze spectacolele de sală. Uneori erau voluntari mult prea zeloşi, alteori nişte spectatori prea entuziasmaţi de ceea ce vedeau.

Chiar şi eu am fost apostrofat că fac poze la un spectacol la care erau interzise doar bliţurile, nu şi filmarea sau fotografierea. Şi am început să mă întreb unde se trage linia între furt şi promovare.

Înţeleg că artiştii îşi doresc să aducă publicul în sală pentru a oferi experienţa completă. Înţeleg şi că vor ca showurile lor să fie prezentate cu imagini de cea mai bună calitate, montaje profesioniste, bucăţi relevante. Însă de multe ori aceste trailere sunt insuficiente sau sunt mult prea abstracte. 

În prima zi a showului de circ contemportan al trupei GOM Circus nu s-a interzis fotografierea cu telefoanele mobile. Ni s-a spus doar să nu folosim bliţul. Ceea ce am şi făcut. Am pus câteva stories pe Instagram, am făcut câteva poze. Am arătat fotografiile altor bloggeri prezenţi la festival şi în felul ăsta i-am convins mult mai uşor să vină cu mine la a doua reprezentaţie.

A doua zi organizatorii au fost mult mai stricţi (presupun că la indicaţia artiştilor), au cerut ca telefoanele să nu fie la vedere deloc. Ba chiar au ameninţat că le vor confisca pe cele pe care le văd. N-am mai înregistrat nimic, deşi pentru al 2-lea show aş fi ştiut care sunt fazele mai spectaculoase şi aş fi putut surprinde lucrurile în Instagram Stories.

Per total cred că asta a adus un deserviciu fix trupei. Trăim într-o epocă în care avem zeci de opţiuni de divertisment în fiecare zi, aşa că oricine are un astfel de produs trebuie să se lupte pentru a câştiga atenţia publicului. Şi nu mai sunt suficiente câteva fotografii oficiale şi un trailer de 1 minut şi jumătate. Nu zic să punem showuri în întregime pe net, dar câte un story pe ici-colo, câte un clip de 30 de secunde, pot face diferenţa între o sală plină şi una pe jumătate goală.