Eram foarte aproape să vizitez Budapesta fără să aud vreun cuvânt despre sirieni sau imigranţi în general, până când am intrat într-un magazin de suveniruri şi am surprins o discuţie între doi angajaţi.
Ea era blondă, trecută de 30 de ani, cât se poate de unguroaică, uşor ţâfnoasă.
El era brunet, cu trăsături de arab, destul de slab, părea să fie genul de om care munceşte din greu pentru o viaţă mai bună. Un imigrant.
Am prins momentul în care el întreba calm, în engleză „Ok, şi care-i problema? Sunt oameni la fel ca mine, vor o viaţă mai bună” Citeşte tot articolul