Eram foarte aproape să vizitez Budapesta fără să aud vreun cuvânt despre sirieni sau imigranţi în general, până când am intrat într-un magazin de suveniruri şi am surprins o discuţie între doi angajaţi.
Ea era blondă, trecută de 30 de ani, cât se poate de unguroaică, uşor ţâfnoasă.
El era brunet, cu trăsături de arab, destul de slab, părea să fie genul de om care munceşte din greu pentru o viaţă mai bună. Un imigrant.
Am prins momentul în care el întreba calm, în engleză „Ok, şi care-i problema? Sunt oameni la fel ca mine, vor o viaţă mai bună”
Unguroaica, foarte nemulţumită, îi explica tot în engleză: „Problema e că nu au actele în regulă. Iar dacă nemţii îi trimit înapoi, vor rămâne cu toţii aici. Se spune că până la finalul anului vor fi 5 milioane, îţi dai seama ce ar însemna asta? Unde să ţinem 5 milioane aici?”.
Discuţia a continuat, cu arabul extrem de calm în continuare şi cu unguroaica la fel de ţâfnoasă.
Nu ştiu de unde auzise ea de 5 milioane, o fi propaganda guvernului Viktor Orban. Cert e că discuţia mi s-a părut extrem de reprezentativă. Europenii, mulţi dintre ei, cred că se tem de această schimbare, nu ştiu la ce să aştepte şi, în general, nu-şi doresc să se aglomereze lucrurile în comunitatea în care trăiesc. Însă tot în Europa există procente importante de imigranţi care deja s-au adaptat şi înţeleg zbuciumul sirienilor, aşa că văd cu ochi ceva mai buni aceste mişcări de populaţie.
