Mircea Meşter (redactor-şef Automarket.ro) e unul dintre puţinii jurnalişti auto care acceptă şi înteleg rolul bloggerilor “civili” (adică nespecializaţi) în contactul cu maşinile. Însă din când în când, lui Mircea i se pune un văl pe ochi şi uită lucruri elementare.

Ieri, de pildă, sublinia că bloggerii au sosit nedocumentaţi la lansarea unui autoturism. Foarte corect, majoritatea bloggerilor ştiau marca, numele noului model şi aveau o idee vagă despre cum arată respectiva maşină. Suficient, din punctul meu de vedere. Asta pentru că era vorba de o lansare la care erau prezenţi jurnalişti auto, bloggeri auto, jurnalişti şi bloggeri. Sper că sesizaţi diferenţa dintre cele 4 categorii.

Câteva idei:

O maşină este un produs. Un produs complex, desigur, însă rămâne un produs. Iar oamenii care se ocupă de comunicarea produsului vor să aibă o acoperire cât mai bună şi, într-un final, să vândă.

Există un număr finit de pasionaţi ai industriei auto. Însă şi vecinul de la 2 ar vrea să-şi cumpere o maşină, fără să fie pasionat de domeniu. El nu stă zilnic pe site-uri de auto.

Aşa cum am mai spus, Automarket e un proiect care merge excelent. E, din punctul meu de vedere, o publicaţie de top  (şi automat înseamnă că există publicaţii mai slabe decât Automarket, cu editori mai puţin pregătiţi care scriu bălării).

Când se supără, Mircea nu ia în calcul toate lucrurile de mai sus şi uită care e rolul bloggerilor “civili” în ecuaţia asta de comunicare: să stârnească buzz. Să atragă atenţia în jurul unui automobil. De-asta sunt invitaţi şi jurnalişti de la TVR sau N24 care nu sunt neapărat specializaţi pe maşini şi care o dau în bară la fel de des ca bloggerii.

În procesul de comunicare/cumpărare, rolul unui blogger generalist e cu vreo 2-3 paşi înaintea unei publicaţii auto. Chiar înainte ca potenţialul cumpărător să decidă că vrea o maşină. El vede un articol care anunţă maşina X, se uită peste câteva poze şi reţine modelul (sau o idee vagă). Mai apoi începe să se uite pe stradă, să-şi întrebe prietenii, să se intereseze pe siteurile oficiale de preţuri. Abia când ajunge la o listă de 2-3-4 variante începe să caute păreri pertinente.

De pildă, la momentul la care mi-am luat maşina, mie îmi plăceau Audi A3 şi Alfa Romeo 147. Însă după o cercetare rapidă mi-am dat seama că nu se încadrează deloc în bugetul pe care îl aveam, aşa că m-am îndreptat spre altceva. Puteau să existe pe internet cele mai pertinente teste din lume, eu tot n-aveam bani destui.

În concluzie, bloggerii au ce căuta în procesul de comunicare al unui automobil atât timp cât îşi asumă rolul de amplificator al mesajului. Cât despre teste şi opinii, discuţia e mai amplă. Cred, însă, că e necesar să faci lucrurile cu bun simţ, să nu te hazardezi în aprecieri care te depăşesc şi să povesteşti despre lucrurile care ţi-au sărit ţie în ochi. Nu se aşteaptă nimeni să fii specialist, să emiţi păreri precum un jurnalist sau un blogger auto. De citit cele 10 sfaturi pentru un test auto reuşit.

Sigur, au existat cazuri în care bloggeri au luat maşini în teste fără să aibă carnet. Şi în continuare există bloggeri care emit păreri de specialişti fără să aibă autoritatea necesară. Însă de ce am vrea să generalizăm din cauza câtorva derapaje?