Starea naţiunii online în 2015: etapa pe agenţii

Au trecut vreo 5 ani de când agenţiile de PR au dat cu nasul de online. Acum toată lumea se laudă cu topurile apariţiilor, cu viralizarea, dar pe vremea aia nimeni nu ştia exact cu ce se mănâncă social media. Era vremea în care felia de bloggeri ţinea de agenţiile de digital, care angajaseră diverse fete venite din PR pentru a face un soi de improvizaţie de media relations. De vloggeri şi instagrameri nu mai vorbim, că nu existau atâtea tipuri de influenceri în online, nici măcar vedete cu blog nu erau aşa multe.

Revoluţia digitală a lovit cel mai puternic în agenţiile de PR pentru că, în România, s-a schimbat concomitent poziţia a două grupuri de stakeholderi cu care industria trebuia să relaţioneze. Pe de-o parte presa a scăzut şi s-a împuţinat, pe de altă parte a crescut numărul de contacte din zona de online. În 4-5 ani piariştii au înlocuit contactele a 200 de ziare, reviste şi televiziuni cu 200 de bloguri, vloguri şi conturi de instagram.

2010 era anul în care Borţun Olteanu abia se rebranduia cu un teasing pe digital, McCann dădea lovitura cu Noul ROM, iar Standout era soluţia pentru *aproape* orice campanie cu bloggeri.

Nu existau nici cadouaşele trimise către bloggeri cu ocazia diferitelor lansări, invitaţii creative etc. Agenţiile de digital nu aveau nici timp, nici know-how pentru aşa ceva, iar agenţiile de PR nu ştiau cum să ia din foc aceste castane pe platformă WordPress (Nihasa nu se pune). Aici să zicem că am evoluat, nu pentru că s-ar căpătui vreun blogger cu sticluţe cu ceai primite, becuri, căni sau cine ştie ce se mai trimite, dar chestiile cu adevărat creative chiar reuşesc să atragă atenţia.

Au mai trecut 2 ani până când Golin şi The Practice să-şi facă departamente de social media, fiind primele agenţii de PR de top care introduceau „inovaţia” asta. Am aplaudat la momentul ăla, dar am aşteptat să se ducă lucrurile la capăt şi să avem departamente digitale complete în marile agenţii (programare, design, ux). Încă aştept.

2015 nu e atât de digital pe cât pare

În momentul de faţă multe agenţii de PR au urmat calea bătătorită de cei mari şi au creat departamente de social media cu 1-2 oameni seniori (de obicei piarişti reconvertiţi, cei care au prins repede gustul) şi 1-2 juniori plini de entuziasm. Lucrurile funcţionează şi nu prea, fiind un cerc vicios. Clienţii sunt dispuşi să dea bani puţini pentru că nu văd rezultate, şefii de agenţii sunt obligaţi să facă volum, aşa că iau nişte copii de pe băncile şcolii şi cât mai mulţi clienţi pe câteva sute de euro lunar. Aceşti copii livrează prost, ceea ce duce la feeuri mici care trebuie acoperite de volum şi tot aşa.

Toate agenţiile de PR vând acum digital, iau proiecte care includ aplicaţii de Facebook, poate chiar de mobile sau siteuri de campanie, pe care le implementează cu freelanceri, agenţii mici sau, în cel mai bun caz, cu agenţiile de digital din grupul de care aparţin. Chestii care se fac pe grabă, cu cea mai ieftină soluţie, doar ca să fie bifate.

Au trecut 5 ani şi nu ştiu de nicio agenţie de PR care să aibă echipă de programatori, chiar dacă taie facturi de digital la greu. Abia dacă mai sunt agenţii cu designer, deşi, de multe ori, chiar şi partea aia e externalizată. Şi problema e că sunt oameni care ajung să gestioneze lucruri pe care nu le înţeleg şi nu au cum să le evalueze. Ceea ce duce la un produs digital slab, care mai departe se vede într-un fee mai mic plătit de un client parţial mulţumit, iar asta ne ţine pe toţi pe loc.

Nu e un discurs de tipul „toate campaniile de digital PR să vină la mine„, ci mai degrabă e un apel la conducătorii de agenţii care trebuie să investească în oameni pentru a face până la capăt această trecere la digital. Lucrurile se mişcă mult prea încet, agenţiile evoluează prea greu. Şi asta nu e niciodată bine pentru business.

Foto: PR online via shutterstock