Regres

Drumul informatiei a fost unul anevoios. Pana sa ajungem la momentul actual s-a trecut prin diferite stari.

Pe la 1780 si ceva au aparut primele ziare cotidiene. La cateva zile/saptamani primeai un ziar care continea informatii de interes general si nu numai.

Ulterior au aparut mai multe cotidiene. Au inceput sa fie publicate zilnic. A aparut concurenta. Ziarele respective au inceput sa ofere mai multa informatie. Au aparut pe rand radioul, televizorul si internetul. Fiecare s-a dezvoltat si de la 2-3 ore pe emisie pe zi s-a ajuns la 300 de posturi.

Aveam la inceput cateva informatii. Erau cateva lucruri de interes general pe care le stiau toti. A aparut concurenta in presa, si prin urmare si  party-prixurile dar in esenta subiectele erau aceleasi.Au aparut ziarele, posturile de radio si televiziunile locale. Informatia era atat de interes general cat si de interes local. Au aparut posturile de sport, filme, telenovele, muzica, muzica populara, stiri, stiri pe scurt, business etc. Aceeasi chestie si cu siteurile. De la putin la mult sau foarte mult.

Setea noastra de informatie vrea acum, mult si din cat mai multe puncte de vedere. Nu mai luam ziaru a doua zi ca sa citim editorialu, intram pe site dupa fluieru final. Eventual si inainte. Surfam repede in pauza ca sa vedem care e treaba.

Informatia trebuie sa fie multa, sa vina repede sa fie cat mai avizata si sa ne dea impresia ca am fost la locul faptei.

Ni se deseneaza niste tablouri. Si noi avem in cap filmul intamplarii respective.

Numai ca in cursa asta a informatiei omul incepe sa nu mai poata tine pasul. Vrem sa stim ce s-a intamplat la Wimbledon, in culise, in acelasi timp vrem sa fim si la Hollywood la o lansare de film, dar si la sedinta de la Primaria Capitalei, si la antrenamentele Stelei, si peste tot.

Am avut informatii pentru oameni. Informatii pentru oameni tineri si batrani. Pentru femei si barbati. Pentru barbati tineri si batrani. Pentru barbati tineri rockeri si manelisti. Pentru hard-rock si soft-rock. Pentru fanii hard-rock ai formatiei X si Y. Suntem aproape sa nisam pana la individ. Informatia exact asa cum o vrei tu. Numai ca tu vrei si inf ormatia barbatului batran care are o afacere.

Si nu mai tinem pasu. Nu mai tinem pasul cu viata. Daca la inceput stiam tot ce era de stiut acum nu stim nimic. Cati au auzit de Webcamp? O mana de bloggeri. Cati stiu de banii pe care ii da guvernul pentru noul sediu? Cati stiu de fetita care a avortat in Anglia?Avem la dispozitie toate informatiile si abia daca mai luam cateva.Asta se numeste globalizare negativa in ceea ce un nene numeste ‘post modernitate lichida’ care se caracterizeaza prin aparitia mixofiliei si a mixofobiei. (detalii in „Timpuri lichide” – Zigmunt Bauman)

Si asta numesc eu pe scurt: regres.

Astept opiniile celor care si-au facut timp sa citeasca pana la capat.