De cand am inceput facultatea si mi-a revenit (conjunctural) sefia de an am avut parte, non-stop, de aceeasi fraza.

“Scuze de deranj”… {intrebare}. De cateva luni am incetat sa le mai explic ca nu e niciun deranj. Esti pe mess… esti available.. deci e ok.. zic eu. La polul opus stau si oameni care la 1-2 noaptea isi amintesc de facultate si au tot felu de intrebari.

Revenind.  Una doua… scuze de deranj… acu.. nu stiu daca par mai ciufut dar in 99% din cazuri sunt serviabil (in masura in care am raspunsuri) iar in 1% din cazuri nu sunt la pc sau au pierdut Steaua/Liverpool (si atunci sunt in toane proaste).

Fraza asta ma exaspereaza deja. De fiecare data cand o citesc in fereastra unui coleg de facultate imi imaginez ca sunt la o intalnire cu cine stie ce magnat rus, sau in tandreturi cu vreo domnisoara sau vizionez un film… sau etc sau etc si ei ma deranjeaza. Ei bine.. cand se intampla astea de mai sus nu stau pe mess (i’m not a freak, u know).

Asa ca, once and for all – nu e niciun deranj 🙂