in Casual stuff

Te-ai gândit să pleci şi să o iei de la capăt?

În vizita de-un weekend, de la Sibiu, am avut o abordare uşor diferită. Am văzut lucrurile într-un alt ritm, am descoperit străduţele străbătându-le cu paşi mai mici decât eram eu obişnuit. Şi pentru că n-am putut să mă grăbesc, am avut timp să ascult.

Aşa i-am descoperit pe Maria şi Viorel Mistreanu, un cuplu care la prima vedere s-ar fi pierdut printre celelalte familii care vindeau la un târg de produse tradiţionale din parcul Astra. M-am depărtat de grup în speranţa că voi agăţa ceva piariste sibiene şi am dat peste o poveste despre curaj şi pasiune.

Domnul Mistreanu a locuit ani buni în Bucureşti, deşi era de loc din partea Transilvaniei. S-a căsătorit şi îşi vedea de traiul liniştit până în momentul în care s-a hotărât să plece înapoi pe valea Hârtibaciului. Şi-a convins soţia (bucureşteancă get-beget) şi s-a apucat de făcut prăjituri cu reţete săseşti. Au mers prin împrejurimile Agnitei, orăşelul în care s-au stabilit, şi au adunat reţete de pe la săteni, păstrate de saşi din generaţie în generaţie.

Când l-am întâlnit sâmbătă, se pregătea să vândă ultimele bucăţi de henklich, kuchen şi lebkuchen. Mi-a atras atenţia bannerul pe care îl aveau (erau singurii care aveau o formă de comunicare), la baza căruia era notată adresa siteului. Iar când am adus vorba de site, a simţit nevoia să se scuze. Ştia că siteul nu e chiar ce trebuie, dar mi-a explicat că oameni pricepuţi prin partea locului se găsesc mai rar. Şi să lucrezi cu cineva de la Bucureşti nu e prea uşor. Mi-a făgăduit că în cel mai scurt timp siteul se va schimba, a găsit un tânăr priceput care să-l ajute.

Vorbind cu cei doi, nu-mi stătea gândul la prăjituri săseşti, ci mă gândeam cât de greu trebuie să fie pentru un bucureştean să plece într-un colţ de ţară ca să facă prăjituri. Eu sigur n-aş putea să părăsesc agitaţia de aici, iar alta asemănătoare nu găsesc într-un oraş mai mic. Voi?

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu si cofinantat de Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu. Alaturi de aceste institutii, parteneri mai sunt Hotelul LevoslavPrintcenter şi Autonom.

5 comentarii. Leave new

  • mi’e greu sa spun, fiindca m’am obisnuit cu viteza si asa e stilul meu de viata. totusi, uneori tanjesc dupa liniste si ceva rutina. ma rog, probabil m’as plictisi repede, nu stiu 🙂

    Răspunde
  • Ca sa te adaptezi la Bucuresti ai nevoie de un simt in plus. Nu e pentru oricine. M-am straduit aproape un an sa ma adaptez orasului si n-am reusit. Aveam tot timpul sentimentul ca sunt prizonierul agitatiei cotidiene fara cale de evadare. Pe de alta parte, nu e vorba de agitatie in sine, pentru ca iti garantez cu ultimele doua luni din viata mea ca si in sibiu, de exemplu, gasesti agitatie daca o cauti si o poti duce. Dar bucurestiul pe mine ma face cu capul. Pe de alta parte ii inteleg si pe oamenii care nu ar putea fara el. Are farmecul lui absolut pentru cei dispusi sa il incerce

    Răspunde
  • Ma mai apuca si pe mine gandu’ asta… M-as muta in Brasov, imi place maxim si de acolo ajungi usor oriunde in tara. Mai visez si la o vila undeva pe litoral, unde sa stau pe perioada verii, cand si-asa nu prea e nimic de facut in Bucuresti… #cevadevis 😀

    Răspunde
  • […] Tocilă I şi II, Toma Nicolau I, II şi III, Alina Constantinescu I şi II, Alex Ciucă I şi II, Miruna Molodeţ, Ruxa Predescu I, II şi III, Andrei Crivăţ I şi II, Alina Crâncău & […]

    Răspunde
  • VALENTIN DUTU
    aprilie 4, 2015 11:12 am

    Omul acesta este o nulitate ; un mincinos el le cumpara de la Obor si le vine dublu, un gunoi .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu