Sursa foto

La sfârşitul anului trecut am avut o serie de interviuri cu oameni care aveau o poveste de spus. Am decis să reiau obiceiul şi anul acesta şi voi încerca să public măcar o dată pe lună câte un interviu. Pe Chinezu îl ştiţi probabil destul de bine, însă ce făcea Cristi China înainte să devină Chinezu? Aveţi mai jos răspunsul.

1. Cum a ajuns un tânăr din Baia Mare să facă facultatea la Bucureşti? Erau destule centre universitare mai apropiate de casă.

Când eram în clasa a XI-a am decis că vreau să mă fac jurnalist. Şi în mintea mea jurnalism se putea face doar la Bucureşti :)) Aşa că am decis că numai şi numai Capitală poate scrie pe mine. Ce să fac, mintea de atunci… 😀

2. Care era planul? Voiai să te faci jurnalist şi să rămâi la Bucureşti, în vreo televiziune sau intenţionai să te întorci acasă şi să devii o voce importantă în presa locală?

Planul era aşa: vin la facultate în Bucureşti, lucrez câţiva ani în presă şi apoi mă întorc în Baia Mare şi îmi deschid cel mai tare ziar din Maramureş. Primele două lucruri s-au întâmplat. Al treilea nu :))

3. Cum ai ajuns să lucrezi la Camera Deputaţilor?

Lucram la Antena 1 în perioada aia, adus de Cătălin Popa la ştiri. Tocmai prinsesem gustul deplasărilor prin tot felul de localităţi, eram şi eu cu caşul la gură şi mi se părea că e superbă meseria asta 😀 Dar în perioada aia am cunoscut-o pe cea care îmi va deveni soţie. Şi am simţit că relaţia poate deveni ceva superb. Dar nu se împăca de nici o culoare meseria de jurnalist cu cea de viitor soţ şi tătic, aşa că în momentul în care am fost intrebat (parcă de Remus Opriş, de la ţărănişti… dar nu mai ştiu exact) dacă nu mă interesează un post în Direcţia de Presă a Camerei Deputaţilor, am zis că mă bag. Şi nu regret nici o clipă decizia luată. Nu pentru că a fost nu ştiu ce munca acolo, dă-i pace, ci pentru că mi-a permis să am timp de familie 🙂

4. Te-ai întors în Maramureş, unde ai trecut prin presă şi mai apoi prin administraţia publică. A fost un pas înapoi? Ţi-era dor de casă?

Dor de casă mi-e şi acum 🙂 Dar decizia de a mă întoarce în Baia Mare am luat-o imediat după ce s-a născut primul copil, Alex. Pentru că, am zis noi, e mai bine să creştem un copil într-un oraş mai mic şi mai liniştit decât în nebunia de Bucureşti. S-a dovedit, în cele din urmă, că nu e chiar aşa 🙂 Când am ajuns în Baia Mare am lucrat o scurtă perioadă la o firmă de prelucrare a marmurei, pe marketing, dar când am primit oferta de a reveni în presă, am acceptat instant :)) Apoi, într-o discuţie cu fostul prefect de Maramureş, Liviu Bechis, când a aflat că am experienţa în presa şi în administraţie centrală, mi-a făcut oferta să devin purtător de cuvânt. Mi s-a părut o provocare faină şi am acceptat-o. O experienţă teribilă, din multe puncte de vedere, din care am învăţat, mai ales, cum să nu te ucizi pentru mai nimic 🙂

5. Ai continuat pe urmă cu consultanţa politică, motiv pentru care te şi cheamă lumea prin talk-showuri. Cum e comunicarea politică la noi? Ţine doar pe durata campaniei sau se întâmplă ceva şi în afara anilor electorali?

Înainte de consulţanta politică am pus un pic umărul, ca membru al Tineretului Social Democrat, la ceea ce intenţiona să facă atunci Victor Ponta din tineretul PSD. Eram tineri, eram entuziaşti, credeam că noi suntem cei care vom inventa apa caldă :)) Ne-am luat-o peste bot în mod original, evident, dar a fost o experienţă excelentă pentru mine. Căci ce am învăţat în acea perioadă am aplicat apoi pe zona de consultanţă. Comunicarea politică la noi este cum este mai totul pe la noi, adică heirupism consecvent 😀 Singurii care au facut comunicare politică by the book au fost străinii care au venit şi de la care au mai învăţat şi românii. Numai că, odată străinii plecaţi, românii au dat-o pe ”româneşte” şi tot acolo am revenit. Să nu mă înţelegi greşit, există oameni foarte buni pe comunicare politică în România. Nu dau nume, din raţiuni strict personale. Doar că trăiesc în România şi clienţii politici sunt români şi contextul e românesc şi clasa politică, în ansamblu, este românească. Şi asta înseamnă că tot ce poţi face este să încerci să scoţi din heirupismul constant ceva cu asemănarea unei strategii politice 🙂

6. Care a fost primul blog românesc pe care l-ai citit?

Chiar nu mai ştiu… Dar cel mai probabil că habar nu aveam că e blog :)) Am crezut că e site sau ceva. Dar nu ştiu, chiar nu îmi mai aduc aminte.

7. La un moment dat ţi-ai făcut un blog. Te plictiseai? Care a fost scopul iniţial?

Primul blog a fost unul de, fireşte, marketing politic :)) Pe care mi-am făcut mâna şi care m-a ajutat să înţeleg mai bine cum funcţionează blogosfera. Văzusem la consultanţii de pe afară că se tot vorbeşte de blog, că o să fie important în comunicarea politică. Şi am fost curios să testez. Apoi, când mi-am dat seama că e chiar faină lumea asta, am scos chinezu la înaintare. Şi restul este istorie 😀