Tinder în România: Câteva idei

Pentru cei mai puţin informaţi, Tinder e cea mai nouă reţea socială de agăţat. Pe scurt, îţi instalezi aplicaţia, faci un profil cu poze trase din Facebook, ceva interese, o descriere, setezi ce femei oameni (să nu discriminăm) cauţi şi cât de departe să fie oamenii respectivi. Pe urmă aplicaţia caută şi îţi dă nişte rezultate. Dacă îţi plac cele 2-3 poze selectate poţi să dai Like. Dacă şi tipa dă Like, devine disponibilă mesageria privată între voi doi, deci practic rămâne să o vrăjeşti.

Pe mine mă amuză ce scrie pe siteul oficial al aplicaţiei:

Tinder is how people meet. It’s like real life, but better.

Da. Fix ca în viaţa reală, numai că puţin mai bine.

Problema intervine la partea practică, unde ne lovim de greaua moştenire a Hi5-ului în România. Domnişoarelor, vă rog eu să trataţi cu ceva mai multă seriozitate această reţea socială. Asta înseamnă că:

– nu ne mai punem poze cu iubiţii. Păi ori stăm şi ne uităm la poze cu băieţi şi le dăm like, ori avem prieten şi setăm ca poză principală una în care suntem bot în bot cu el.
– nu punem poze cu ursuleţi, câini sau pisici. Nu, nu vrea nimeni să vadă pe Tinder un citat deştept, acolo trebuie să te expui. N-o să spună nimeni “vai, cât de tare e tipa asta, are numai citate şi ursuleţi, sigur arată bine, hai să-i dau like!”
– nu punem poze cu prietenele noastre mai drăguţe. Serios, chiar vreau să-mi dau seama care din cele 4 femei eşti. Chiar dacă deduc că eşti aia puţin mai naşpa, vreau să am confirmarea înainte să trag de poză în stânga.

Dar trecând peste aceste neajunsuri, sunt convins că Tinder e o reţea socială foarte utilă. Încă n-am descoperit pe nimeni care să fi agăţat ceva acolo, dar măcar mai vede lumea poze cu femei.

Şi pentru că vă vreau pregătiţi, am exemplificat alături de colega Ligia cum trebuie să decurgă un dialog pe Tinder.