piatra_neamt

Am auzit de planurile legate de dezvoltarea turistică pentru Piatra Neamţ acum câţiva ani, înainte să se apuce Toma de infotripurile #priNeamţ. Mai apoi am fost în primele două ediţii şi am rămas impresionat de locurile alea, deşi le descoperisem în urmă cu 10-12 ani. Şi pentru că în 2014 n-am reuşit să ajung prin Moldova, mi-am planificat vacanţa de iarnă acolo. Speram să fie şi ceva zăpadă, că pe uscat am tot văzut locurile alea şi până la urmă am avut noroc. Am plecat spre Piatra Neamţ imediat după codurile portocalii şi m-am întors înainte să revină ninsorile. Am prins o vreme excelentă, cu mult soare şi potenţial pentru pozele de Instagram 😀

Până la urmă, succesul oricărui proiect nu se măsoară în unici, RTuri şi likeuri, important e câţi oameni merg #pebaniilor după campaniile astea de informare.

Ce pot să spun cu mâna pe inimă este că zona reprezintă o alternativă reală pentru turiştii care fug de Valea Prahovei. Nu ştiu cum e cu schiatul, au o pârtie sau două, au instalaţiile necesare, însă habar n-am care e situaţia exactă. Însă din punctul de vedere al turistului care vrea doar să se plimbe, să respire aer curat, să facă două poze şi să se relaxeze puţin, e alegerea perfectă.

Noi ne-am cazat la Cozla Parc (Facebook), în nişte căbănuţe foarte simpatice şi extrem de călduroase. Am avut ceva emoţii, chiar dacă în ofertă scria că au încălzire proprie. Ne-am nimerit fix când erau -20 de grade noaptea şi cu toate astea a fost extrem de bine, ba chiar în nopţile în care temperatura a crescut ne-a fost prea cald. Căbănuţele alea sunt excelente, cu baie proprie (şi boiler), centrală, televizor, o canapea mare de colţ pe care pot dormi lejer 2 oameni şi un pat la etaj, unde se adună toată căldura. Pot sta lejer şi 4 persoane acolo, noi am avut o cabană la 2 persoane, ne-am lăfăit în spaţiu 😀 General managerul de acolo ne-a povestit că mai au cereri pentru încă 50 de căbănuţe, momentan sunt vreo 50, unele cu baie comună.

priveliste_neamt

Pe 31 decembrie am urcat cu telegondola în vârf de munte, la Popasul Haiducilor, iar formaţia care cânta acolo ne-a dedicat cam jumătate + 1 din melodii. “Şi acum, special pentru grupul de la Bucureşti…”.  Celelalte melodii erau “special pentru toată lumeaaaa”. Tradiţional românesc, puţin prea tradiţional pentru vârsta noastră.

Mişto e că am avut un pachet care a inclus masa de revelion, cazarea, urcările cu telegondola şi mesele de prânz şi seară la Popasul Haiducilor. Opţional era şi pachet cu Skipass, dar din grupul nostru nu schia nimeni. Din câte am înţeles vor să promoveze intens pachetele astea în Bucureşti, ca să nu se mai înghesuie lumea pe Valea Prahovei.

Când ne-am plictisit de priveliştea din vârful muntelui am testat burgerii de la Berăria Nenea Iancu, am dat o fugă până la Lacul Roşu, am făcut poze cu baby-brăduţi la Cheile Bicazului şi am mâncat o ciorbă de burtă la Balad’Or. De testat şi cafeneaua Casablanca + clătităria de lângă telegondolă, nu mai ştiu exact cum se cheamă. Excelentă alegerea pentru 3-4 zile departe de Bucureşti, mai ales dacă e zăpadă. Musai să vă duceţi cu gaşcă mişto şi cu multe boardgames 😀