revolta

Zilele trecute am avut neplăcuta surpriză să citesc revolta unei domnişoare antreprenor. Care primise câteva comentarii nasoale de la nişte oameni pe pagina de Facebook a afacerii şi s-a gândit să se descarce pe profilul personal. Numele şi businessul sunt mai puţin importante, ce mi s-a părut total deplasat e modul în care a aruncat în derizoriu munca la patron.

Din păcate, sunt o mulţime de astfel de antreprenori români care se simt superiori doar pentru că au făcut un SRL şi semnează nişte facturi la final de lună. Ba chiar îi privesc cu dispreţ pe „sclavii” care stau pe plantaţia unui patron. Şi aici sunt două probleme:

  1. Ajung să-şi trateze urât angajaţii, poate chiar inconştient. Pentru că aia e părerea lor despre cei care se angajează „să slujească” la patron, nişte rataţi care n-au fost în stare să facă un business.
  2. Chiar simt în sufletul lor că sunt superiori faţă de toţi cei din jurul lor.

And that’s why we don’t have nice things.

Nu, faptul că eşti antreprenor nu te face nici vreun Superman, nici de viţă nobilă. Eşti pur şi simplu un om care ales un alt drum, sau poate că aşa s-au aliniat planetele. Nu consider că oamenii care s-au angajat „la patron” sunt cu ceva mai prejos decât mine, pur şi simplu au un alt job şi nişte condiţii diferite de muncă. Nu mai spun că povestea cu „sunt propriul meu şef” e o prostie, când ai afacerea ta, nu mai ai un singur şef, ai câteva zeci sau sute de şefi, în funcţie de câţi clienţi îţi trec pragul.

Cunosc o mulţime de oameni mai pregătiţi decât mine, am prieteni care câştigă bani mai mulţi „la patron” şi pur şi simplu nu văd nicio diferenţă între situaţia lor şi a mea. Ok, poate că am uneori un program flexibil, poate că pot să-mi iau liber aproape când vreau (ceea ce se traduce prin „niciodată”, că mereu e un moment prost) şi sunt zile în care termin ce am de făcut mai repede şi pot să mă duc în parc. Dar cam aici se încheie diferenţele.

Ştiu cum e să munceşti zi şi noapte pentru afacerea ta, cât de greu e să construieşti ceva şi cât de nasol se simt criticile atunci când sosesc pe adresa redacţiei, dar asta nu înseamnă că ai voie să reacţionezi urât. Nu faci omenirii niciun serviciu pentru că ţi-ai deschis tu un business, nimeni nu e obligat să fie drăguţ cu tine.

Şi e nasol, că genul ăsta de oameni sunt ăia care îi tratează de sus pe ospătari şi curieri pentru că au nişte joburi de „sclavi” şi nu se ridică la nivelul lor. Iar societatea nu poate avansa cu asemenea cetăţeni.

PS: Postarea a dispărut deja, dar Sfântul Screenshot nu uită nimic 🙂

2 comentarii. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu