Ce accesorii am luat pentru drona DJI Mini 3 Pro?

antreprenori

Când angajații sunt statistici și exceluri

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Am văzut la Vali povestea asta despre micul antreprenor vs. multinaționala cea puternică. 

Cred că lucrurile sunt extrem de simple aici. Când toată coasta de Est a SUA este acoperită de zăpadă, cel mai deștept lucru este să îți păzești pielea. Iar micul antreprenor își permite să facă asta sau alege să își protejeze angajații pentru că se gândește la John și la familia lui. Multinaționala, în schimb, are un excel în care trebuie să bifeze niște venituri și niște cheltuieli. Nu vrea Peter să meargă la muncă? Nu-i nimic, se va găsi un Marcos, un Jiang sau mulți alții dispuși să facă asta. Citeşte tot articolul

Am simțit multă speranță în antreprenoriatul românesc zilele astea

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Am interacționat sau am urmărit de la distanță în ultimele două luni mai mulți tineri antreprenori care produc tot felul de lucruri, de la cozonaci și prăjituri până la lumânări, haine, aranjamente florale sau decorațiuni.

Cu toții au tras tare anul acesta, au copt, au turnat, au croit și aranjat pentru sute sau mii de clienți fiecare. Ca Oana, Cristina, Liviu, Antonia, Adina sau Oana mai sunt alții, probabil cu sutele, care trag tare pentru visul lor. Cei cu care am interacționat erau obosiți dar mulțumiți că încheie anul cu bine, dată fiind întreaga situație globală. Citeşte tot articolul

„Părinţii m-au ajutat doar la început”

question_answer13 comentarii
IN Casual stuff

De fiecare dată când văd prin presă povestea unui antreprenor tânăr ciulesc urechile şi privesc cu mare atenţie, că poate învăţ ceva nou. Multe sunt materiale de PR, sigur, dar chiar şi de acolo poţi trage nişte concluzii interesante, poţi afla de vreun domeniu profitabil, depinde cât de bine îşi face treaba jurnalistul care se ocupă.

Ce mă enervează în ultimii ani e că văd tot mai des ipocrizia tinerilor din familii cu bani. Când văd declaraţii de tipul „am reuşit pe cont propriu, părinţii m-au ajutat puţin, doar la început, apoi am făcut singur(ă) totul” mă apucă spumele, pentru că ştiu ce înseamnă de cele mai multe ori acel ajutor la început. Citeşte tot articolul

Acum se vor distinge antreprenorii de afacerişti

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Şi zic „afacerişti” ca să nu spun bişniţari.

Pentru economie greul abia acum începe. Se termină rezervele de bani, se golesc cardurile de credit, mâncarea din congelator se duce. Şi ajungem la punctul în care se va simţi şomajul ăla tehnic. Tot ce ţine de Horeca, organizatorii de evenimente, agenţiile care lucrau pe BTL şi multe alte domenii stau pe gol de mai bine de 2 luni. Unii antreprenori au reuşit să găsească soluţii, au apelat la şomajul tehnic sau au adus bani de acasă. Însă nici asta nu va merge la nesfârşit.

Cred că acum se vor distinge antreprenorii care au ceva în plus de bişniţari sau afaceriştii de duzină. Oamenii cu adevărat întreprinzători se vor adapta vremurilor, vor pivota spre altceva, vor reuşi să-şi reinventeze business-ul. Cei mai mulţi dintre ei, că vor fi şi excepţii nefericite. Citeşte tot articolul

Nu toată lumea vrea să te tragă în piept

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Povestea asta mi-a adus aminte de o problemă pe care o urmăresc de ceva timp. Anii ’90 au avut un impact extrem de puternic asupra încrederii pe care o au consumatorii faţă de antreprenorul român. Pe vremea aia cam 8 afaceri din 10 încercau să tragă în piept pe cineva. Fie că era vorba de Statul român sau de consumator, cineva era păcălit astfel încât afaceristul să prospere. De-aia era şi folosit mult termenul de „bişniţar” (care de fapt îşi are etimologia de la  termenul foarte corect „business”).

Din păcate, au trecut 16 ani de la finalul anilor ’90, au apărut o grămadă de afacerişti oneşti, însă consumatorul român tot se simte tras în piept.  Citeşte tot articolul

Antreprenorul nu face parte din rasa ariană

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

revolta

Zilele trecute am avut neplăcuta surpriză să citesc revolta unei domnişoare antreprenor. Care primise câteva comentarii nasoale de la nişte oameni pe pagina de Facebook a afacerii şi s-a gândit să se descarce pe profilul personal. Numele şi businessul sunt mai puţin importante, ce mi s-a părut total deplasat e modul în care a aruncat în derizoriu munca la patron.

Din păcate, sunt o mulţime de astfel de antreprenori români care se simt superiori doar pentru că au făcut un SRL şi semnează nişte facturi la final de lună. Ba chiar îi privesc cu dispreţ pe „sclavii” care stau pe plantaţia unui patron. Şi aici sunt două probleme:

  1. Ajung să-şi trateze urât angajaţii, poate chiar inconştient. Pentru că aia e părerea lor despre cei care se angajează „să slujească” la patron, nişte rataţi care n-au fost în stare să facă un business.
  2. Chiar simt în sufletul lor că sunt superiori faţă de toţi cei din jurul lor.

And that’s why we don’t have nice things. Citeşte tot articolul

Mania persecuţiei la antreprenorul român

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Am un respect deosebit pentru orice om care ia calea antreprenoriatului, mai ales dacă alege să facă asta în România. Îi caut cu disperare în jurul meu şi încerc să fur cât mai mult de la fiecare. Cei mai mulţi sunt oameni de toată isprava, dar mi s-a întâmplat să dau şi peste specimene care au impresia că fac lumii întregi o favoare pentru că s-au apucat ei de antreprenoriat. Oameni care consideră că nimeni n-are dreptul să critice un produs dacă n-a muncit la el. Eh, gigeii ăştia pe care i-am întâlnit virtual zilele trecute sunt dincolo de orice limită.

Faptele: un prieten de pe Facebook laudă ceva business mic cu roşii bio. Că sunt bune, că sunt crescute în pământ bun, că sunt ca pe vremuri. La care eu i-o arunc amical: Hăhăhă, bă, roşiile nu cresc în pământ, că nu sunt cartofi! Doar că n-am zis-o direct aşa, că nu suntem sălbatici. Ce înţelege antreprenorul român persecutat? Că neg „biodiversitatea” din roşiile lui. Răspunsurile cu roşu sunt ale specimenului. Nu dau mai multe detalii pentru că respectivul prieten de pe Facebook chiar nu are chef de scandaluri, iar ăia sunt total demenţi, o să vă daţi seama din răspunsuri (am înţeles că soţul şi soţia folosesc împreună acelaşi cont de Facebook).

Recapitulăm: un om face reclamă la un produs. Cineva de pe Facebook face o glumă care are legătură tangenţială cu produsul. Patronul face spume şi sare pe ăla cu gluma.

Aveam o mega poftă de roşii când am văzut postarea iniţială, mi-a trecut instantaneu după comentariile alea. Dar mi-a dovedit el că are roşii bio? Mi-a dovedit.

M-am plictisit

question_answer2 comentarii
IN Web

Cam 10 minute m-am plictisit la Netcamp.

După prima prezentare de la Netcamp, cea a lui Marius Ghenea, credeam că urmează să fie o zi obositoare şi plictisitoare în compania unor oameni care vorbesc doar despre „necesitatea unei idei”, „o gândire globală” şi „muncă”. Deşi esenţială, prezentarea celor 3 aspecte are un efect invers atunci când alegi să le repeţi la nesfârşit fără să iei în calcul necesitatea unui sistem bine conturat de relaţii, a oportunismului şi a unui dram de noroc.

Nu cred că în afaceri e de ajuns să faci lucrurile corect şi să munceşti mult (asta deşi Leo Burnett zicea: „do the right things and money will come” ).

Totuşi, urmărindu-l pe Ghenea mi-am dat seama cât de important este să repete cineva lucrurile de bază la fiecare eveniment dedicat antreprenoriatului. Erau o grămadă de tineri în sală, o grămadă de oameni care îşi doreau să ia calea antreprenoriatului. De-asta uneori e bine ca evenimentele să aibă aceiaşi speakeri şi acelaşi mesaj transmis. Sigur, unii oameni se plictisesc (sau au impresia că se plictisesc), dar nu poţi face evenimente pentru acelaşi nucleu de oameni.

Netcamp-ul din acest an a reuşit să păstreze proporţia între informaţiile noi şi informaţiile vechi, care meritau repetate.

Mi-a plăcut antiteza (întâmplătoare!) a prezentărilor susţinute de Antonio Eram şi Sergiu Biriş. Primul a vorbit despre importanţa gândirii globale şi despre rolul esenţial pe care îl are o idee originală. Iar apoi a venit Sergiu Biriş cu un contra-exemplu – Trilulilu – care nu e neapărat o idee originală şi e un proiect local. Tot Biriş a venit cu un anunţ în premieră: urmează să lanseze la începutul anului viitor „cel mai tare serviciu de muzică”.

Mi-au mai plăcut prezentarea lui Dragoş Mănac (mult mai relaxat decât de obicei) şi cea a Monicăi Jitariuc, care a vorbit despre CelmaibunCV.ro.

Cu siguranţă cel mai bun panel al zilei a fost cel al lui Vlad Stan, one-man show timp de 90 de minute. Am avut parte de o variantă demo a workshopurilor pe care le organizează constant.

Toate prezentările de la Netcamp sunt aici. Felicitări merg către Cristi Manafu şi echipa Evensys.

Despre antreprenori

question_answer0
IN Casual stuff

Un articol bun in Ziarul Financiar semnalat de Tolontan.

Exact ce am observat si eu aici. Din pacate e cam subtire articolul mai ales pentru un redactor sef. E insa un punct de plecare pentru un debate foarte interesant din punctul meu de vedere.

Pentru cine n-are chef sa lectureze, povestea se poate rezuma foarte simplu: acum 10-15 ani oamenii erau disperati sa aiba salarii cat mai mari si erau dispusi sa-si sacrifice timpul liber. Acum, dupa ce si-au facut vile in Pipera si concediile prin toata lumea, nu mai sunt dispusi sa renunte la berea cu prietenii. Si devin „antreprenori”. The end.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu