(… şi mi-a părut bine)
La concertul de duminică seară aveam bilete fix pe centru, cam prin rândul 10, cât să se vadă perfect o imagine de ansamblu a scenei. În jur numai lume bună, de la Melania Medeleanu până la Tudor Giurgiu şi alte VIPuri, plus alţi oameni care dăduseră nişte sute de lei pe bilete. Printre ei şi clasicii tâmpiţi cu bani care vin la un spectacol şi îşi lasă copilul să mişune prin Sala Palatului cât timp ei îşi văd de concert. Toată lumea o ia razna, ei se bucură de muzică. I-am văzut încă de când m-am aşezat, ştiam care va fi distracţia, m-am bucurat că am pe rândul din faţă o fetiţă ceva mai mare, care se juca cuminte pe tabletă.
Gong 1, gong 2, şi se stinge lumina. Apar pe scenă artiştii, lumea aplaudă, din stânga-faţă se vedea o lumină puternică. „Nu-i nimic, asta mică termină şi ea jocul şi se uită la concert” mi-am zis eu. Şi trece prima piesă. Tipa de pe scaunul din faţa ei se întoarce şi îi face obsevaţie, tipul din dreapta fetiţei (adică cel din faţa mea) se rezuma să se uite insistent. Doamna maică-sa ignora situaţia şi era cu ochii pe artişti. Normal, doar ea nu vedea deloc lumina puternică de la tabletă.
Şi începe piesa a doua, copila se juca plictisită pe tabletă. Fără niciun stres, ridicase husa la 90 de grade, ca să n-o mai deranjeze pe tipa din faţă (deşi nu-mi dau seama cum eşti deranjat de o lumină care e în spatele tău, undeva după spătar).
Nu voiam să fiu ăla rău şi s-o pleznesc, mai ales că au fost bloggeri care au sfârşit rău după episoade de genul ăsta. Aşa că pe un moment de aplauze m-am aplecat până la urechea ei şi i-am zis hotărât: „Dacă vrei să te mai joci, dă luminozitatea mai mică!”. Moment în care domnul din faţă cred că mi-a mulţumit în gând, doamna maică-sa s-a sesizat, i-a zis ceva la ureche, iar copila a oprit de tot tableta şi s-a pus pe plâns.
Şi în timp ce o lua în braţe ca să o consoleze, doamna maică-sa a aruncat trei priviri ucigaşe spre cei 3 vinovaţi morali ai acestui nefericit eveniment: eu, duduia din faţă, şi tipul din dreapta. Pentru că atunci când eşti prost, pur şi simplu nu eşti conştient de propria ta nesimţire.
Foto: Girl with tablet via shutterstock
1 comentariu. Leave new
Copilul nu are nicio vina, tableta a devenit din pacate modalitatea cea mai buna de a te preface ca esti parinte. Problema e ca fetita crescand in mediul asta nu are nicio sansa sa fie altfel si mi-e teama ca in curand va face parte din majoritate.