03-noiembrie-2015-manifestatia-de-la-Piata-Victoriei-32

Astăzi i-am îngropat pe ai noștri, de mâine vă îngropăm pe voi, ticăloșilor! via

În seara asta am fost în Piaţa Victoriei vreme de câteva ore (mă rog, am pornit de la Universitate când coloana deja plecase spre Romană). Au ieşit zeci de mii de oameni, oficial s-a zis de 25.000, tind să cred că erau mai mulţi. Foarte răsfiraţi, mult mai răsfiraţi decât de obicei, de-asta e şi greu să faci o estimare corectă. S-au ocupat bulevardele, însă mi s-a părut o mulţime mai tăcută decât la alte proteste, mai cuminte. Atmosfera era cam ca pe stadioanele româneşti, “peluza” fiind cea care scanda, înconjurată de camere, în timp ce pe măsură ce te depărtai de miez lumea era total amorţită. Se mai scanda pe alocuri, însă mi s-a părut că nu e un tot unitar care să aibă forţa de a schimba ceva.

Senzaţia a fost că mulţi veniseră doar ca să-şi facă datoria de cetăţeni, dar nu credeau cu adevărat în nicio schimbare. Ştiau că nemernicii ăştia de Ponta, Oprea şi Piedone trebuie să pice, inclusiv senatorul UNPR Haralambie Vochiţoiu, care a avut tupeul să ne scuipe în faţă cu declaraţiile lui, dar nu ştiau cum să-i facă să plece. Sau pe cine să pună în locul lor. Ok, clasa politică e o mizerie, trebuie feţe noi, însă au trecut aproape 4 ani de la “Fenomenul Piaţa Universităţii” şi nu a apărut nicio faţă nouă. Niciuna. Ne-am înfăşurat speranţele în jurul lui Iohannis, însă ştiam că el e doar o soluţie care să ne ajute să nu pună Ponta mâna pe ţară şi mai mult. A trecut un an şi preşedintele ţării are mai multe poze pe Facebook decât reuşite politice.

Dar dacă, prin absurd, am avea cu cine să înlocuim întreaga clasă politică actuală, tot nu-mi dau seama cum am putea face asta acum. Nemernicii ăştia nu se dau duşi indiferent de circumstanţe. Au furat doctorate şi au fost prinşi, au furat bani şi au fost prinşi, au ajuns să omoare oameni şi tot nu pleacă. Iar noi nu suntem destul de furioşi încât să-i facem să fugă.

Protestele vor continua, sunt convins. Va fi o demonstraţie că nu uităm şi nu iertăm, că suntem conştienţi că aşa nu se mai poate. În cel mai rău caz, avem la dispoziţie un an să ne dăm seama pe cine naiba punem în locul lor.

Foto via Cabral.

LE: De văzut ce spun Naumovici şi Şerban Alexandrescu.