proteste

IN Politics

Protestele ”scăpate” de sub control ieri la Palatul Parlamentului sunt un semnal de alarmă grav pentru țările din Vest. Probabil că n-o să se bată monedă prea mult pe asta, însă mesajul pe care îl trimitem este foarte prost. Mai ales după ce Ambasada SUA a confirmat că una dintre mașinile vandalizate le aparține. 

Cum poți să păzești o țară întreagă dacă nu ești în stare să păzești clădirea Parlamentului de 1000 de nebuni? Cum poți intra în Schengen, să fii granița UE pe sute de kilometri, dacă tu nu poți păzi câteva sute de metri care mai au și gard! Nu mai spun de toată tensiunea din zonă, cu Rusia care ar putea invada Ucraina just to prove a point. Citeşte tot articolul

Take a break

question_answer0
IN Casual stuff

Zilele astea au fost super intense, şi nu mă refer neapărat la proteste în sine, ci la ceea ce a curs pe Facebook şi prin presă după aia. Eu trebuie să recunosc că m-am concentrat foarte greu la muncă, încă de luni dimineaţă aveam deschise tot felul de taburi cu diverse grozăvii, iar de la o oră la alta îmi mai trimiteau diverşi prieteni alte chestii. Problema e că toate aceste clipuri şi texte n-au făcut decât să mă înfurie, aşa că am decis să mă opresc.

Sunt o grămadă de lucruri mai bune de făcut decât să citim fiecare mărturie despre abuzurile făcute de jandarmerie. M-am surprins zilele trecute citind un articol scris de o fată care s-a mutat din ţară, lucrează într-un bar din Paris şi care a plâns pentru că a văzut oameni gazaţi în Piaţa Victoriei. 10 paragrafe. Great, dar nu ne foloseşte să ne încărcăm gratuit cu energie negativă. Am devenit nişte umeri colectivi pe care plâng scriitorii de pe Facebook în aşteptarea unor likeuri şi share-uri consolatoare. Citeşte tot articolul

IN Politics

Presupun că nu e nevoie să mai discutăm despre ce s-a întâmplat vineri, e foarte clar: Jandarmeria a primit ordine să intervină în forţă, iar diferite grupuri de agitatori au asigurat pretextul pentru acea intervenţie cu gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc şi ce s-a mai dat. Nu e foarte clar dacă huliganii sunt din galerii sau chiar din Jandarmerie, au apărut tot felul de informaţii pe net, n-ai cum să-ţi dai seama. Eu unul n-am recunoscut nici feţe de galerie (aşa cum s-a întâmplat la alte proteste, nucleele dure ale galeriilor bucureştene sunt cam aceleaşi de ani de zile), nici n-am auzit cântece obişnuite de galerie (la alte proteste s-a auzit des aia cu „Cea mai proastă meserie este la Jandarmerie”).

Deci autorităţile s-au pregătit pentru scandal, iar în momentul în care prefectul Bucureştiului a dat semnalul, s-a întâmplat acel măcel. Pentru că a fost un măcel de un cinism incredibil. Până aici e totul clar. Citeşte tot articolul

IN Politics

Am fost aseară în Piaţa Victoriei şi m-a surprins cât de încărcată era atmosfera. Oamenii protestau furioşi, jandarmii au pregătit cea mai mare desfăşurare de forţe pe care am văzut-o la proteste în ultimul an. Dacă până acum scutierii aşteptau pe Strada Paris, departe de ochii protestatarilor, acum au fost aduşi pe Kiseleff, lângă Muzeul Antipa, fix în faţa masei de oameni.

Pe de altă parte, au fost câţiva curajoşi care nu le permiteau jandarmilor să împingă mulţimea în acel spaţiu gol. Cineva s-a gândit că e o idee bună să nu se protesteze în alveola cu steagul UE, ci să ocupe strada. Ceea ce e perfect ok cât timp îţi asumi că e o încălcare a legii. Dacă faci #occupy la metrou n-o să te calce nimeni, dar e posibil să încerce jandarmii să te ridice de acolo şi mai apoi să te amendeze pentru că ai încurcat traficul. Repet, fiecare protestează cum crede, cât timp îşi asumă asta.

Ce nu mi-a plăcut a fost că mulţimea din centrul pieţei ţipa la cei de pe trotuar că din cauza lor îi abuzează jandarmii şi că ar trebui să vină pe stradă. Dacă începem să dăm vina unii pe alţii deja avem o problemă mare. Citeşte tot articolul

IN Politics

Unii purişti s-au arătat dezamăgiţi de tactica de „hărţuire” pe care au adoptat-o parlamentarii USR în ultimele săptămâni. Că nu se face, că nemernicii trebuie combătuţi în mod elegant, că asta nu-i politică. 

Eu cred că am trecut de mult de punctul ăla, iar pe aceşti pungaşi n-ai cum să-i răneşti decât în felul ăsta. Nu mai ajută la nimic să-i ataci cu întrebări subtile de genul „Ce spuneţi de contractele TelDrum, domnule Dragnea?”. PSDiştii mai vechi ca Năstase sau Geoană s-ar fi făcut roşii la faţă după o întrebare ca asta, s-ar fi fâstâcit, ar fi transpirat. Dragnea îţi zâmbeşte şi ţi-o întoarce de parcă s-ar fi născut pentru asta. Citeşte tot articolul

IN Politics

Consiliul de criză al PSD s-a întrunit ieri pentru a stabili următorii paşi. E corect spus „de criză”, pentru că asta traversează partidul de la putere în momentul ăsta. Partenerii externi îi critică cât se poate de direct, în ţară au proteste, banii s-au cam terminat, iar ei tot n-au rezolvat-o cu legile justiţiei. În plus, se aşteaptă la proteste masive, dacă vor reuşi să ducă la capăt ceea ce au plănuit pentru săptămâna asta. 

Impresia mea e că se acţionează haotic, fiecare ajută după cum îl taie capul. Firea a făcut pe genunchi un târg ca să blocheze Piaţa Victoriei, acum a venit rândul unei idei mai vechi, lansate de Codrin Ştefănescu: contra-manifestaţiile. Nu e suficient că s-au umplut de penibil când i-au protestat lui Iohannis la poartă cu câteva sute de bătrâni ramoliţi, acum mai încearcă o dată să scoată milionul de alegători.  Citeşte tot articolul

IN Politics

Un gigel, ex-jurnalist semi-cunoscut se duce şi-l trollează pe Dan Voiculescu la ceva lansare de carte din cadrul Gaudeamus. Şi în loc să ne vedem de protest sau de lucruri la fel de bune, de 2 zile încoace ne certăm pe Facebook dacă a fost sau nu OK ce-a făcut ăla. S-au consumat giga întregi de net pe comentarii despre această problemă, iar argumentul principal al criticilor lui Mălin Bot e că nu putem să ne coborâm la nivelul „ălora”, pentru că altfel nu suntem cu nimic mai buni decât „ei”. 

Din păcate, o astfel de atitudine politically correct ne ţine pe loc de ani întregi. Modul ăsta stupid în care vedem cum unii ne fură din casă, iar noi facem consiliu de familie şi începem să dezbatem dacă e OK sau nu să tragem cu puşca în ei sau să chemăm poliţia.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Protestele s-au domolit, dar câţiva oameni bine intenţionaţi continuă să se zbată, încercând să capitalizeze ceva din mulţimea asta de oameni nemulţumiţi. S-au tot făcut grupuri de Facebook în care au fost adunaţi diverşi oameni, apar diverse idei legate de modul în care ar trebui continuat totul. Apare din când în când nevoia unor lideri, iar se vorbeşte despre un partid, despre diferite forme de rezistenţă. Urmăm acelaşi tipar ca la protestele din anii trecuţi, în urma cărora au răsărit idei precum F9, M10 şi aşa mai departe. Sunt convins că n-o să iasă nimic, nici de data asta.

Partea bună e că nici nu trebuie. E suficient că Strada s-a obişnuit cu cifrele mari. Reversul medaliei e că şi politicienii s-au obişnuit cu ele, aşa că un protest de 20.000 de oameni e posibil să fie considerat de-acum încolo un „mizilic”. Dar ne aşteaptă vreo 9 luni de vreme mai bună de-acum încolo, aşa că presiunea poate fi mult mai mare. Important e să nu uităm că sute de mii de oameni vor acelaşi lucru ca noi: o ţară decentă. 

IN Casual stuff

Ştiu că Dragnea şi Grindeanu ne cam stau în gât, dar mi-ar plăcea să cerem şi alte chestii utile. Una ar fi să îşi repare fiecare maşina pe RCA-ul propriu şi apoi să se regleze firmele între ele. 

Alta ar fi legată de cartelele prepay luate cu buletinul. Am economisi o grămadă de bani. Ia uitaţi cu ce se ocupă serviciul de urgenţă 112:

La Numărul Unic de Urgenţă 112 au fost primite şi tratate, în 2016, peste 14 milioane de apeluri, peste 58% dintre acestea dovedindu-se false, potrivit unei statistici a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS).

De aici.

8 milioane de apeluri false!

Drept urmare, aproape 16.000 de cetăţeni au fost sancţionaţi pentru apeluri false şi abuzive către numărul 112 (anul 2016 şi ianuarie 2017). Cele mai multe sancţiuni au fost aplicate în Teleorman, Bucureşti şi Prahova.

16 mii de cetăţeni sancţionaţi la un număr de 8 milioane de apeluri false e ca şi cum l-ai da afară doar pe Iordache din tot guvernul Grindeanu. Oh, wait…

„În urma campaniilor de educare şi informare desfăşurate de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, numărul de apeluri false a scăzut în ultimii ani cu aproximativ 30 % şi se situează la circa 58 de procente, înscriindu-se în media înregistrată la nivel european.

Adică înainte aveam 88% apeluri false. Şi ai zice că în Teleorman e previzibilă povestea, că sunt săraci, că sunt proşti, că îi pune Dragnea să sune la 112. Dar Bucureştiul e pe locul 2 în lista sancţiunilor. Probabil că cei sancţionaţi sunt ăia care insistă de mai multe ori de pe acelaşi număr şi întâmplător au şi abonament. Pe restul n-au cum să-i prindă.

Şi aici e vorba de ore întregi petrecute de operatori la telefon, care sunt plătiţi pe banii statului. Dacă mai adăugăm şi ameninţările cu bombă făcute de copii tâmpiţi care ştiu că nu pot fi prinşi, adăugăm alte costuri (legişti, echipe speciale etc.). Privacy-ul e important până în momentul în care toată lumea pierde bani din cauza asta şi, mai important, în momentul în care toată lumea e în pericol din cauza asta.

IN Politics

200.000 de oameni în Piaţa Victoriei duminică seară. Fără marşuri, că poza de mai sus e cel mai puternic baros în mustaţa lui Dragnea.

S-a atins vârful, de aici încoace lucrurile se vor mai calma, de-asta e important să rămână „măcar” 60-70.000 + câteva mii prin ţară în zilele următoare, să nu creadă băieţii că s-a terminat.

Cifrele reale sunt mult mai mari, cel puţin în Bucureşti. Fiind o chestie spontană, e un flux continuu de oameni, foarte mulţi pleacă, alţii le iau locul. La 9-10 sunt vârfurile, dar per total cred că 4-500.000 de bucureşteni au ieşit zilele astea în stradă.

E o mulţime eterogenă şi nu cred că se aştepta nimeni la altceva. Unii care vor să facă zgomot, alţii care urăsc vuvuzelele, unii care vor să se plimbe, alţii care vor să stea pe loc. Demisia! Anticipate! Să vină Regele! etc. Disensiunile astea se vor acutiza. Momentan mulţimea se hrăneşte cu cifre: „suntem 100.000!”, „120!”, „140, a zis Digi!” etc. Chestia asta produce un vibe care te face să uiţi ce te deranjează, dar vibeul o să treacă.  Citeşte tot articolul

Meniu