200.000 de oameni în Piaţa Victoriei duminică seară. Fără marşuri, că poza de mai sus e cel mai puternic baros în mustaţa lui Dragnea.

S-a atins vârful, de aici încoace lucrurile se vor mai calma, de-asta e important să rămână “măcar” 60-70.000 + câteva mii prin ţară în zilele următoare, să nu creadă băieţii că s-a terminat.

Cifrele reale sunt mult mai mari, cel puţin în Bucureşti. Fiind o chestie spontană, e un flux continuu de oameni, foarte mulţi pleacă, alţii le iau locul. La 9-10 sunt vârfurile, dar per total cred că 4-500.000 de bucureşteni au ieşit zilele astea în stradă.

E o mulţime eterogenă şi nu cred că se aştepta nimeni la altceva. Unii care vor să facă zgomot, alţii care urăsc vuvuzelele, unii care vor să se plimbe, alţii care vor să stea pe loc. Demisia! Anticipate! Să vină Regele! etc. Disensiunile astea se vor acutiza. Momentan mulţimea se hrăneşte cu cifre: “suntem 100.000!”, “120!”, “140, a zis Digi!” etc. Chestia asta produce un vibe care te face să uiţi ce te deranjează, dar vibeul o să treacă. 

Care sunt mizele? Ce mai cerem?

După declaraţia lui Grindeanu de sâmbătă am văzut interviuri live la Digi 24, lumea nu prea mai ştia ce să ceară, nu ştiau să explice de ce mai rămân în piaţă. Vorbim de revendicări concrete, nu de prezenţă simbolică pentru susţinerea Justiţiei (care este, de fapt, motivaţia pentru mulţi).

Concret, ar trebui să rămânem în stradă pentru cel puţin o demisie, cea a lui Iordache “Altă întrebare”. E vorba de un principiu pe care trebuie să-l înţeleagă politicienii: greşelile se plătesc, mai ales când sunt abordate cu aroganţă. După demisia lui Iordache (sau demiterea) trebuie să trăiască toţi cu această presiune. Să fii ministrul unei ţări este o mare responsabilitate, trebuie să-i ajutăm să înţeleagă asta.

Demisia lui Grindeanu ar însemna alt Guvern, România “on hold” încă 2-3 săptămâni, nu cred că e un scenariu care ne ajută. Pe de altă parte, ar fi o palmă dată lui Dragnea, ceea ce e oricând o idee bună. Nu-mi dau seama cât de mult s-a şubrezit poziţia lui Dragnea în PSD, dar mi-ar plăcea să fie clătinat serios de pe tron. 

Următoarea cerinţă ar trebui să fie referendumul pe tema acelor legi. Să decidă poporul.

Anticipatele nu sunt o soluţie reală, oricum ar fi Piaţa pierde. Varianta 1: câştigă tot PSD cu procente mai puţine. Varianta 2: câştigă USR/PNL/PMP dar nu reuşesc nici măcar să adune 15 miniştri capabili. Dreapta nu e cu nimic mai pregătită decât acum 2 luni, în PNL continuă haosul, USR se comportă mai mult ca un ONG, şi nu un partid.

Suntem aici, #neamsăturat, #neamunit şi dacă încercaţi să ne mai furaţi ţara o să vă ocupăm piaţa în fiecare seară. De-acum timpul trece în favoarea noastră, temperaturile cresc, ziua se lungeşte. În vară lumea nu va mai sta 2 ore, va sta 4 sau 6 ore, ceea ce înseamnă mai mulţi oameni concomitent în Piaţă. Cum se va vedea în presa străină că 1 milion de români sunt în stradă?

Trebuie să înţelegem că nu ne mai putem întoarce la momentul octombrie 2016, când Cioloş era în plin avânt, proiectele GovIT ieşeau pe bandă rulantă şi exista o minimă reformă în Sănătate. Aşa funcţionează democraţia, iar PSD a strâns mai multe voturi. Presiunea străzii poate doar să-i facă să guverneze responsabil (mă rog, cât de cât). 

Foto via