Am fost aseară în Piaţa Victoriei şi m-a surprins cât de încărcată era atmosfera. Oamenii protestau furioşi, jandarmii au pregătit cea mai mare desfăşurare de forţe pe care am văzut-o la proteste în ultimul an. Dacă până acum scutierii aşteptau pe Strada Paris, departe de ochii protestatarilor, acum au fost aduşi pe Kiseleff, lângă Muzeul Antipa, fix în faţa masei de oameni.

Pe de altă parte, au fost câţiva curajoşi care nu le permiteau jandarmilor să împingă mulţimea în acel spaţiu gol. Cineva s-a gândit că e o idee bună să nu se protesteze în alveola cu steagul UE, ci să ocupe strada. Ceea ce e perfect ok cât timp îţi asumi că e o încălcare a legii. Dacă faci #occupy la metrou n-o să te calce nimeni, dar e posibil să încerce jandarmii să te ridice de acolo şi mai apoi să te amendeze pentru că ai încurcat traficul. Repet, fiecare protestează cum crede, cât timp îşi asumă asta.

Ce nu mi-a plăcut a fost că mulţimea din centrul pieţei ţipa la cei de pe trotuar că din cauza lor îi abuzează jandarmii şi că ar trebui să vină pe stradă. Dacă începem să dăm vina unii pe alţii deja avem o problemă mare.

În busculada creată pe la 19-19:30 s-au folosit câteva spray-uri cu piper. Există filmări cu asta, nişte jandarmi depăşiţi de situaţie au încercat să se impună. Un abuz. Însă de aici până la a spune că “s-a dat cu gaze lacrimogene” e cale lungă. Aşa arată un atac cu gaze lacrimogene. Panica ar fi fost una uriaşă, erau o mulţime de copii prin zonă, nimeni nu era nebun să dea cu gaze. Ce s-a întâmplat în piaţă aseară a fost o încercare de intimidare a unor cetăţeni care blocau traficul în centrul oraşului.

Am văzut că s-au făcut arestări la întâmplare, după ora 21:00 n-am fost în piaţă ca să văd exact ce s-a întâmplat, însă tot ce pot să vă spun e că atmosfera era una tensionată.

Problema principală e că nu există un lider sau o idee comună, după atâta timp. “Nu vrem să fim conduşi de hoţi” e o cerinţă care nu ne rezolvă problemele în niciun fel. Democraţia funcţionează pe principiul “nu-l vreau pe X, îl vreau pe Y”. În urma acestor proteste nu ne putem aştepta ca PSD-ul să spună: “ah, ok, atunci nu vom mai fura, dacă nu vă doriţi asta”.

Dacă îi iei la întrebări pe cei din piaţă unul o să-ţi spună că are încredere în USR, altul că îl vrea pe Cioloş, altul că aşteaptă o sclipire de la Iohannis. Fără o soluţie comună (fie ea exprimată printr-o coaliţie) nu avem şanse prea mari la alegeri.