universitate

IN Casual stuff

Nicuşor Dan anunţă pe pagina de Facebook (unde a început să comunice constant şi consistent, finally) că se schimbă scările rulante de la pasajul pietonal de la Universitate. Mi se pare fascinant cât de mult au stat stricate acele scări rulante. Cred că primele mele amintiri din oraş sunt de prin 1994-1995. Adică acum 30 de ani. În timpul ăsta cred că nu adun 5 ani în care să-mi amintesc de scările alea rulante în stare de funcţionare.

În liceu clar nu mergeau (adică la mijlocul anilor 2000). În facultate încă era McDonald’s în pasaj şi era un labirint sinistru în care te călcai în picioare cu toată lumea. Pe vremea aia ţin minte că mergeau uneori câteva dintre cele 8 scări rulante. Mai mult la urcare, aproape niciodată la coborâre. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am avut drum pe la Universitate recent şi am trecut prin pasaj, ocazie cu care am observat că iar nu merg toate scările rulante de acolo.

Cred că prin 2008 sau 2009 au refăcut pasajul ăla, când au curăţat toate buticurile, au desfiinţat restaurantele de pe mijloc (spaţiul ajunsese un labirint-capcană) şi au înlocuit şi scările rulante de la fiecare intrare. Până la momentul respectiv, scările rulante ajunseseră să fie acoperite cu totul, nu mai erau funcţionale de ani de zile. S-au refăcut cu totul şi o vreme au funcţionat ok. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă n-aveţi sub 25 de ani, şi nu prea aveţi, că aşa îmi spun mie demograficele de pe Facebook şi Google, vă mai amintiţi cum arăta pasajul de la Universitate în anii 2000. Buticuri dubioase, culoare întunecate, aspect de labirint şi un restaurant McDonald’s fix în mijloc. Ba chiar era şi un Gregory’s în care mergeam prin facultate ca să mâncăm nişte sandvişuri când era prea aglomerat la Mc. Prin 2008 a fost curăţat tot, iar pasajul a intrat într-o etapă de modernizare. Nu mai ştiu cât a durat, dar ţin minte că Oprescu arăta minunea televiziunilor: „Iată, un pasaj prin care pot să treacă oameni!”

La început n-a fost decât un punct de prim ajutor şi un birou de orientare turistică. Apoi a apărut o cofetărie, s-a mai deschis şi o florărie, acum văd că a răsărit şi o farmacie. Cam aşa a evoluat situaţia şi în anii ’90, nu au apărut fast-foodurile peste noapte. Dacă nu suntem atenţi, o să ne trezim înapoi în anii 2000, şi nu doar din punct de vedere al guvernării, ci şi al acestui pasaj.

Sigur, o chestie banală la prima vedere. Dar dacă te gândeşti că cineva a dat şpagă ca să ia autorizaţie de construcţie acolo şi altcineva a avut suficient tupeu încă să ia banii şi să planteze nişte spaţii comerciale într-un loc ce trebuia să fie lipsit de aşa ceva, parcă se schimbă situaţia.

IN Casual stuff

Pentru că am găsit ceva spaţii interesante în zona Universitate am căutat informaţii legate de parcarea în zonă. La suprafaţă e crimă şi pedeapsă, joci ruleta rusească în fiecare dimineaţă dacă ai treabă pe acolo. Aşa că m-am reorientat către parcarea subterană de la Intercontinental. 

Preţurile de pe site n-au nicio legătură cu realitatea, aşa cum bănuiam. Aşa că am sunat la ei şi am aflat costurile. Există 2 tipuri de abonament:

  1. Abonament 24/24 – 460 de lei pe lună (TVA inclus)
  2. Abonament de 11 ore – Luni – Vineri, cu începere de la 7, 8 sau 9 – 310 lei (TVA inclus)

Adică un abonament pentru cineva care munceşte acolo costă aproximativ 70 de euro pe lună, fix în centrul oraşului. Mi se pare un preţ foarte bun. În medie, înseamnă cam 12 lei pe zi + TVA. 

Pe cine? Cum?

question_answer0
IN Casual stuff

03-noiembrie-2015-manifestatia-de-la-Piata-Victoriei-32

Astăzi i-am îngropat pe ai noștri, de mâine vă îngropăm pe voi, ticăloșilor! via

În seara asta am fost în Piaţa Victoriei vreme de câteva ore (mă rog, am pornit de la Universitate când coloana deja plecase spre Romană). Au ieşit zeci de mii de oameni, oficial s-a zis de 25.000, tind să cred că erau mai mulţi. Foarte răsfiraţi, mult mai răsfiraţi decât de obicei, de-asta e şi greu să faci o estimare corectă. S-au ocupat bulevardele, însă mi s-a părut o mulţime mai tăcută decât la alte proteste, mai cuminte. Atmosfera era cam ca pe stadioanele româneşti, „peluza” fiind cea care scanda, înconjurată de camere, în timp ce pe măsură ce te depărtai de miez lumea era total amorţită. Se mai scanda pe alocuri, însă mi s-a părut că nu e un tot unitar care să aibă forţa de a schimba ceva. Citeşte tot articolul

IN Politics

proteste_iohannis

Dacă rezultatele oficiale confirmă, Klaus Iohannis este noul preşedinte al României.

Totuşi, nu este o victorie a dreptei, nu este o victorie a PNLului, este victoria clasei de mijloc. Cred că este prima dată când clasa de mijloc iese să voteze masiv ca să împiedice victoria PSD. Am fost astă-seară la proteste şi am văzut ce fel de oameni erau. Era clasa de mijloc, bine reprezentată în Bucureşti. Oameni cu un anumit grad de cultură, cu studii superioare, care gândesc limpede. Ei, jandarmii şi agenţii în civil, pe care îi recunoşteai uşor: corpolenţi, îmbrăcaţi în civil, liniştiţi şi atenţi la tot ce se strigă şi tot ce se întâmplă. Din când în când mai schimbau vorbe cu jandarmii.

O clasă de mijloc cuminte, care striga doar „PSD – ciuma roşie”, „Daciana, dragostea mea” şi „Demisia”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

parcare_universitate

Fotograf oficial – Pyuric

Îmi plac parcările subterane, le folosesc de câte ori am ocazia şi eram destul de entuziasmat în privinţa parcării de la Universitate. Am aşteptat-o mai ceva ca pe ziua de Crăciun. După câteva săptămâni de la deschidere, timp în care am folosit-o de câteva ori, am identificat nişte probleme:

1. Indicatorul Liber/Ocupat nu funcţionează corect. Vineri seară, nebunie cu târgul de Crăciun, am vrut să parchez acolo – pe indicatorul de lângă CinemaPro scria Ocupat. Am mers mai departe cu gândul că parchez la Inter, alţii s-au băgat. La următoarea intrare, cea de la SpringTime, am văzut vreo 2 băieţi care au intrat fără să ţină cont de indicator. M-am luat şi eu după ei, cu gândul că ies pe partea cealaltă în cel mai rău caz şi îmi văd de drum. Surpriză! Când am ajuns jos, pe panou erau notate 100 de locuri la -3, vreo 20 la -2 şi vreo 8 la -1. Adică parcarea era ocupată, dar avea 130 de locuri libere din 400. Mişto.

2. Taxarea e setată aiurea. Am intrat într-o seară, pe la 6. Teoretic tariful e 2,5 lei pe oră şi 1 leu/h după orele 20:00 şi în weekend (tot în weekend primele 2 ore sunt gratuite dacă nu mă înşel). Am stat până la 10, 4 ore adică. Teoretic trebuia să plătesc 2,5+2,5+1+1=7 lei. Doar că am plătit 10 lei, tarif întreg pentru cele 4 ore, adică mi-a luat tariful de zi doar pentru că am parcat acolo ziua. Dacă aş fi venit la 9 seara şi aş fi stat 48 de ore mă costa 48 de lei -adică 1 leu pe oră, pe tariful de noapte?

3. Automatul care acţionează bariera e după colţ. Adică în loc să-i găsească un loc perpendicular pe ieşire, automatul e undeva după un colţ. Problema e că maşinile trebuie să meargă acolo, să-şi lase cartela şi să ia o curbă perfectă dacă nu vor să-şi lovească jantele de o bordură de ciment care are un colţ ieşit prea mult în afară. Deja era ciobit la greu, semn că toată lumea se loveşte de el (o să revin cu poză cu prima ocazie):

Şi astea sunt doar câteva dintre probleme, există şi altele. Eu prefer în continuare parcarea de la Inter, chiar dacă uneori e mai departe. Sper să se rezolve culoarul de legătură cu staţia de metrou şi atunci va fi mai bine. Tudor Galoş e ceva mai optimist.

IN Casual stuff

După ce s-a prelungit de o grămadă de ori termenul limită de terminare a parcării de la Universitate, astăzi a avut loc marea inaugurare. Anunţată pentru ora 11:00, tăierea de panglică a durat mai bine de 3 ore. Am trecut prima oară la 12:30 fiind convins că o să pot folosi minunea de sub statui. Încă o ţeapă de la Oprescu, care a deschis când a avut el chef, după ce s-a pozat pentru toate publicaţiile. La intrările de la Biserica Rusă şi de lângă Spring Time erau postaţi poliţişti care opreau accesul în parcare.

Am mers până la urmă tot în parcarea de la Inter (care era full) şi m-am întors plin de spume în Centrul Vechi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

– Ce facem, comandăm pizza?
– Nu ştiu, dacă vrei tu.
– Aşa mă gândesc, pe vremurile astea nu prea putem să ieşim la restaurant.
– Atunci alege tu filmul. Şi trimite un băiat să mai ia nişte vin.
– Bine, Maria. Şi până vine pizza mă mai uit puţin la golanii ăştia de la Universitate.

Meniu