Controalele ANPC au descoperit că marfa alimentară din târgurile de Crăciun nu e tocmai ce ar trebui să fie. Ştirea nu mă miră, mereu m-am ferit să consum chestii de acolo. Singurele surse de încredere sunt acele rulote-căruţe cu cârnaţi şi bere care în restul anului stau aproape de BNR, la intrarea în Centrul Vechi.
Ce nu înţeleg eu e cum acceptă ceilalţi comercianţi să vândă lângă unii cu marfă dubioasă.
Proaspăt întors de la Viena, unde am luat la picior Târgurile de Crăciun, pot să vă spun că locurile alea ţin loc de cafenele şi restaurante atât pentru localnici, cât şi pentru turişti. Adică austriacul iese seara sau chiar şi la prânz (dacă e weekend), se întâlneşte cu prietenii, mănâncă un cârnat cu caşcaval, bea un orange punch, mai discută, mai bea un punch, mai cumpără un glob, se mai vede cu alţi prieteni, ia un cartof prăjit, o căpşună în ciocolată şi tot aşa. Consumă. Aşa că toată lumea e interesată ca omul să mănânce şi să bea bine. Vinul e tare, nu e vreo poşircă, mâncarea e bună.
Şi în atmosfera aia parcă nu te mai uiţi că dai 5-10 euro pe un glob, ba chiar o faci cu drag. În anii trecuţi, am ajuns la Târgul din Capitală, am dat o tură pe la tarabe şi am plecat, că era frig şi coadă prea mare la mâncare (peste 15 persoane mai mereu).
Nu zic să facă şi ai noştri ca vienezii, ai căror comercianţi suportă o treime din costurile luminiţelor (500.000 de euro), dar măcar să se asigure că au vizitatorii ce să mănânce și să bea.
