Imobiliarele în 2016

Acum câteva săptămâni m-am nimerit pe la târgul de imobiliare de la Piaţa Constituţiei. Cum nu aveam eu niciun interes direct, m-am plimbat pe la standuri să văd cam care e oferta. Glumesc, m-am dus doar ca să primesc pixuri şi pliante gratis. Ştiţi ce bune sunt broşurile alea pentru cartofi? Îi cureţi excelent pe alea!

Spre norocul meu, nu aveam nimic de cumpărat, altfel m-aş fi îmbolnăvit de nervi. Exceptând vreo 2-3 firme cu proiecte prin Pipera, nimeni nu îţi zicea direct unde şi la ce preţ vinde. 

Proiect prin Fundeni, ansamblurile aveau nume de zone din Bucureşti: Unirii, Alba-Iulia, Tineretului. Pentru că toată lumea ar vrea să stea în blocul Tineretului din Fundeni, nu?

Blocuri „la 5 minute de Mihai Bravu” care de fapt erau în mijlocul Berceniului.

Ziceai că te interesează ceva central şi agenţii îţi spuneau că au ceva în Militari, la Păcii. Adică la autogară, aproape de ieşire. Ziceai că vrei 2 camere, îţi arătau un fel de studio mai mare care avea o bucătărie cu un hol ceva mai mare şi care poate-poate te-ar fi interesat.

Şi nu-mi dau seama cui foloseşte pierderea asta de timp. Câţi sunt cei care pică în plasă? Câţi spun „ah, eu voiam un apartament la Obor, dar uite ce bună e oferta în Popeşti-Leordeni, hai să mă mut acolo!”? Cei mai mulţi stăteau 2 minute să se dumirească şi apoi mergeau mai departe, că nu asta căutau. Ştiu că există o categorie care caută exlcusiv în funcţie de preţ, dar până şi pentru ei există nişte zone orientative. Foloseşte cuiva dacă agenţii vorbesc cu 100 de oameni pe zi la târg şi ajung să cumpere doar 2?

În altă ordine de idei, aş vrea să ştiu din ce carton sunt făcute blocurile din Militari Residence la preţurile alea de 26.000 de euro pe 2 camere. Zona e semi-naşpa, dar există transport direct (178 întoarce acolo) şi există grădiniţă, Auchan şi Metro la 2 paşi + sală şi piscină. Deci presupun că economia s-a făcut la materiale.

Foto: construction site via shutterstock