Acum vreo 2 săptămâni s-a lansat oficial FIFA 17, ocazie cu care cei de la Electronic Arts au invitat câţiva bloggeri şi jurnalişti la sediul lor din AFI Park 2. În urmă cu 18 ani, când jucam pentru prima oară FIFA, acasă la un coleg care avea deja calculator, nu mă gândeam că o să ajung să vizitez sediul companiei care produce jocul. Ba mai mult, nu-mi imaginam că treaba asta o să se întâmple în România. Mă rog, probabil că tot ce-mi imaginam eu la vremea aia mai cool era că o să câştige Steaua campionatul :))
Dar uite că s-au împlinit recent 10 ani de EA România, timp în care sute de români au lucrat la cele mai tari simulatoare sportive de pe piaţă (şi nu numai). Fifa, Need for speed şi UFC sunt doar câteva dintre titlurile care se produc şi în România. Cei de la EA ne-au explicat că pentru fiecare joc sunt echipe comune din mai multe ţări care îşi împart îndatoririle. Studio-ul din Bucureşti lucrează destul de mult cu studio-ul din Vancouver, în special pentru FIFA, ceea ce înseamnă că în birouri sunt câte două ceasuri, unul care indică ora de la Bucureşti, celălalt care arată ora din Vancouver.
După ce am vizitat două etaje din sediul EA pot să spun doar WOW! Citisem articolul lui Radu, care a fost la o vizită prin vară, dar nu mă gândeam că angajaţii de acolo mănâncă şi respiră fotbal. Sălile de întâlniri de la „etajele Fifa” sunt nişte temple ale fotbalului, iar prin zona open space atârnă din loc în loc steagurile unor mari echipe de fotbal din lume (ăsta e modul meu subtil de a spune că am văzut un mare steag al lui Liverpool 😀 YNWA, EA Sports!). Plus tricouri semnate de jucători şi tot felul de imagini celebre. Să luăm un exemplu la întâmplare: Steven Gerrard cu trofeul UCL în mâini, lângă Hagi, Messi şi Ronaldinho. O asociere foarte corectă, aş zice eu.
Însă cea mai tare parte a vizitei a fost la final. Am avut ocazia să vorbesc cu unul dintre creatorii primului joc FIFA. Kevin Buckner e englez, e angajat la EA Romania şi a lucrat în tinereţe câţiva ani în SUA. În 1993 a primit o ofertă de la Electronic Arts, care voia să facă un simulator de fotbal. L-au făcut şi pentru că s-a descurcat bine, i s-a propus să conducă echipa pentru primul joc Rugby World Cup (’95). A dus la capăt un proiect în doar 6 luni cu o echipă care s-a dedicat 100%. A fost un challange incredibil, genul de nebunie care în ziua de azi nu se mai face, dar au reuşit.
Acum, Kevin e un fel de punct de contact între biroul din Bucureşti şi alte birouri din lume ale EA. Din păcate, Kevin e fan Manchester United 🙁
La plecare am concluzionat că angajaţii de acolo au ceva super puteri, altfel n-ar fi trataţi ca nişte supereroi. Zău că pare un dream job. Din păcate, nu cred că ştiu să fac nimic din ce le-ar fi lor util :))
Jocul
Practic, am amânat puţin postarea asta ca să-mi fac o impresie completă despre joc. Aşa cum spuneam şi după ce am testat versiunea demo, e o ediţie reuşită. Dacă ar fi să descriu jocul într-un singur cuvânt probabil că aş spune „fluid„. Totul se mişcă mai bine în Fifa 17, mai natural. Reacţiile jucătorilor, modul în care aleargă şi lovesc mingea, totul e foarte aproape de realitate. Ceea ce înseamnă că jocul a devenit mai imprevizibil. S-au dus vremurile în care trei apăsări pe tasta „D” însemnau automat gol în poarta adversarului.
Singura schimbare cu care încă nu m-am obişnuit ţine de fazele fixe. Cornerele se bat mai mişto, dar loviturile libere şi penalty-urile sunt un chin, cel puţin pentru moment.
Pentru Liverpool şi meciurile de pe Anfield Road (că pe alea le ştiu cel mai bine) comentariul este mult mai complex, cu detalii extrem de recente din istoria echipei şi cu variaţii mai mari. Chiar i-am întrebat pe cei de la EA cum au ales Premier League pentru The Journey şi care e faza cu parteneriatul lor extins cu federaţia engleză de fotbal (Premier League e singurul campionat în care toate cele 20 de stadioane sunt prezente integral în joc, pe lângă jucători foarte bine desenaţi). Mi s-a confirmat că Premier League e campionatul care stârneşte cel mai mare interes şi în joc, însă pe viitor nu sunt excluse alte colaborări.
The Journey
Noul mod de joc al versiunii carieră este exact ceea ce aşteptam acum 7-8 ani: o îmbinare între un story complex şi meciuri în care trebuie să dai tot ce-i mai bun. Eu nu mă mai joc single player de vreo 3-4 ediţii încoace, dar după ce-am început The Journey cred că am stat vreo 3 ore prins în poveste.
Per total am rămas cu o impresie foarte plăcută, atât legată de joc, cât şi de oamenii care îl fac. Sincer să fiu mă aşteptam să fie nişte programatori super geeky, care se uită urât la oameni şi îşi fac doar bucăţica lor de treabă, dar am descoperit nişte oameni care mănâncă fotbal pe pâine. Cei pe care am avut ocazia să-i cunosc sunt extrem de pasionaţi, aşa că nu-i de mirare că de la an la an jocul ăsta continuă să evolueze.
