Ultimele zile m-au obosit peste măsură, şi nu doar din cauza perioadei extrem de aglomerate prin care trec. Mi se pare că ritmul în care se petrec lucrurile şi zgomotul din social media ar putea să doboare şi cel mai zen om de pe Terra. Toată lumea vorbeşte exclusiv despre ce se întâmplă pe scena politică, fiecare are câte o părere, toţi ştiu ce urmează pentru PSD, Dragnea, Klaus şi compania.

Toţi au văzut o scenă emoţionantă la proteste, toţi s-au indignat la declaraţii ale RTV. Este un exces de opinie cum n-a mai fost de mult, mai ceva ca la alegeri. Nu trec 10 minute fără să mai identificăm un gherţoi pesedist care să fi declarat vreo tâmpenie şi să ne revoltăm corespunzător.

Ieri am avut senzaţia că efectiv nimeni nu munceşte în lista mea de prieteni de pe Facebook.

Nu spun că e rău să te implici, din contră. Dar dacă noi discutăm fără oprire despre politică cine mai munceşte în ţara asta? Cine mai produce chestii care să poată fi taxate de Stat? Cine pune umărul la PIB? Până la urmă, ideea de bază e să ajungem să trăim mai bine, nu să devenim experţi în politică. Lăsaţi-l pe Dragnea să declare ce vrea, e suficient să vedeţi la finalul zilei la vreun jurnal de ştiri, nu trebuie să comentaţi declaraţie cu declaraţie.

Implicaţi-vă în schimbare la nivel micro 5 zile pe săptămână şi în restul de 2 ieşiţi la protest. Oricum o să vă dea invite prietena aia activistă. 

Mi-ar plăcea ca măcar pentru o zi să nu mai avem cu toţii păreri despre ce declară penalii ăştia. Chiar dacă avem dreptate şi stângem like-uri multe, copiii noştri nu ne vor lăuda pentru asta. Poate doar ne vor mulţumi dacă reuşim să schimbăm ceva în bine.