Liverpool, duminică dimineaţala 7. Oraşul pustiu, cam cum e pe 1 ianuarie în Bucureşti. Şoferul care ne ducea la aeroport pune o frână bruscă într-o zonă în care nu era nici ţipenie de om. Tocmai se pusese galben. “Sorry! This one has a camera!”

De fiecare dată când mergem prin Vest ne mirăm de gradul de civilizaţie al oamenilor de pe-acolo fără să ne dăm seama că sunt fix ca noi. Chiar dacă educaţia e alta, regulile se uită imediat ce a dispărut biciul care te pedepseşte pentru greşeli.

La fel şi pe stadioane, ne mirăm mereu cum stau suporterii englezi liniştiţi în tribune. Dincolo de legile foarte aspre şi campaniile de pedepsire a huliganilor iniţiate de guvernul Thatcher, pe fiecare stadion sunt notificări la tot pasul. Mici semne (dreapta jos) care îţi aduc aminte că ai încurcat-o dacă treci de un anumit punct şi vei fi direct arestat. Şi când îi spui omului “arestat” poate că se gândeşte de două ori.

Cât timp s-au ridicat maşini în Bucureşti am avut o grijă supremă privind locul în care îmi lăsam maşina. Nu din prima, ci abia după ce m-am trezit că mi-a dispărut de pe la Piaţa Victoriei şi am marcat 1000 de lei.

Civilizaţia se impune cu forţa, fie că vă place să credeţi asta sau nu. Vorba bună nu funcţionează într-o lume în care cei mai mulţi sunt egoişti şi leneşi, aşa că metodele coercitive sunt singura soluţie.

Foto via